Strada Kogălniceanu: pistrui, catapulte și o călătorie în timp

Pe Kogălniceanu găsești de toate: de la tolbe cu săgeți până la feliatoare de tutun din 1860, de la puzzle-uri cu circuitul apei în natură până la fosile de pe Cetățuie, de la bărbați cu mustața întoarsă și cizme de piele până la discuri cu Elvis Presley.

La târgul meșteșugăresc, un bărbat bondoc râde dintre pieptare și zadii și-și dă pălăria pe spate. N-a mai pomenit ditamai urși de 2 metri, care umblă pe stradă și îmbrățișează lumea așa, de aiurea. N-a mai pomenit nici copii în costume populare ungurești, care se trag în chip pe rând, apoi toți deodată și-apoi iar pe rând.

Lângă standul cu trăistuțe colorate, pictate cu personaje povestite și nepovestite până acum, mă lovește un balon în ceafă. O pistruiată de-un metru se uită la mine și își trage balonul la piept cu ciudă. Ceva mai încolo, un secui fercheș vinde salam de cerb, de căprioară, de iepure și de gâscă. Nu-i fac lui concurență serioasă nici gulașul învârtit în tigăi cât roata carului și nici toți langoșii din lume.

Pe Aleea Muzeelor, doi copii cu mâna-n gură se uită la domnul ars de soare care le arată maxilarul de ursa caverna și fosilele găsite pe Cetățuie și în jurul Clujului. Cască gura a mirare și urmăresc cu atenție degetele omului, care le explică straturile din roca pământie. Câțiva metri mai încolo, o fetiță cu rochie roșie ține în mână un baros mare cât ea. Lovește hotărâtă în ștanță și bate moneda cu chipul lui Ladislau cel Sfânt, întâiul rege creștin al Ungariei. În mijlocul străzii, două femei ferchezuite se uită prin cele două oculare ale telescopului. În miezul zilei se văd cel mai bine petele și exploziile solare.

În fața Bisericii Reformate, un bărbat râde de-i sare pana de pe pălărie: cineva i-a zis o glumă de mai-mai că nu mai poate învârti roata tiparniței. Își trage sufletul, întinde grijuliu cerneala pe matriță și imprimă, rând pe rând, reproduceri de pagini din prima Biblie tipărită în maghiară. Matriță originală, original râs. La câțiva metri de el, mamele își țin copiii în brațe pe fotolii. Sunt obosiți toți după atâta tras cu arcul și demonstrații de măiestrie ale meșterilor din Satul Medieval.

În Grădina cu Ruine, două femei tinere curăță ceapă și plâng, plâng și curăță ceapă. Cina se gătește chiar aici, în micul sat medieval amenajat de Muzeul Emese Park din Ungaria. Mai încolo, încarnarea lui Rapunzel suflă într-un corn medieval până se înroșește la față, iar la vreo câțiva metri de ea, o Rapunzel cu vreo 10 ani mai în vârstă dă din foale și-i face foc fierarului care pare coborât dintr-un film cu vikingi supărați. Loviturile de ciocan cad cu precizie, în timp ce un D’Artagnan tras prin inel topește sârmă de cositor cu lumânarea. Din dreapta, un tip cu pălărie de lână strigă ceva către mine. N-apuc să mă dezmeticesc bine, că o catapultă îmi zboară o minge de burete la doi centimetri de ureche. Autorul râde mândru și o ia la sănătoasa printre picioarele oamenilor.

Mă retrag cu grijă și îi zâmbesc complice unei doamne în toată regula, care-și ține berea cu lămâie ferită de soare, după roata carului. E cald tare aici, dar oamenii de pe Kogălniceanu par să fi găsit antidotul. Se servește în stradă, rece, la pahar, în timp ce privești parada vitejilor medievali, care ies pe Kogălniceanu cu mare pompă și salută mulțimea ca într-o zi de sărbătoare de pe vremea regelui Matia.

Strada Mihail Kogălniceanu e „inima” Zilelor Culturale Maghiare din Cluj. Puteți vizita standurile de aici și puteți participa la evenimente până în seara de duminică, 20 august.

Mai multe detalii despre programul evenimentelor și despre standurile de pe strada Mihail Kogălniceanu, aici.