Bijuteriile baroce ale Clujului

Știați că, în 1705, pe B-dul Eroilor trona un arc de triumf în stil baroc, ridicat în cinstea lui Francisc Rákóczi al II-lea, principele de atunci al Transilvaniei? Arcul a fost o construcție efemeră, din lemn, dar a primit întreaga apreciere a locuitorilor vremii. Acest amănunt inedit din istoria orașului l-am aflat și noi vineri, 25 august, în timp ce am luat parte la turul ”Bijuteriile baroce ale Clujului”, condus de Tóth-Gödri Iringó, istoric de artă.

Barocul clujean începe în 1687 când habsburgii ocupă orașul. Noua epocă a adus destule greutăți populației de rând, dar a fost benefică la nivel cultural și arhitectural, prin deschiderea spre progresiva lume vieneză pe care a avut-o nobilimea înstărită a Clujului.  Prima clădire în stil baroc construită în Cluj a fost una religioasă, mai exact Biserica Piaristă (pe atunci Biserica Iezuiților) de pe actuala stradă a Universității. Lăcașul a fost ridicat între 1718-1724, iezuiții gândit totodată și o întreagă piață în stil baroc în zona în care acum se întâlnesc străzile M. Kogălniceanu și Universității. Ei au făcut în apropiere un seminar și un colegiu și au amplasat în centrul pieței un monument dedicat Fecioarei Maria, care se spune că a protejat orașul de ciumă. Monumentul în stil baroc a fost construit în 1744 la cererea guvernatorului Anton Kornis. O parte din el, statuia reprezentând-o pe Fecioara Maria, se păstrează azi în curtea Bisericii Sfântul Petru și Pavel din cartierul Mărăști.

Prima clădire laică din Cluj construită cu elemente în stil baroc este Cetățuia, fortificație habsburgică ridicată între anii 1715–1735, după planurile arhitectului militar Giovanni M. Visconti. Scopul principal al clădirii era de a asigura controlul asupra orașului, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori și ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluției de la 1848.

Cea de-a doua construcție barocă laică din Cluj, care a devenit în timp și cea mai cunoscută, este Palatul Bánffy, ce astăzi adăpostește Muzeul de Artă. Palatul a fost ridicat la dorința contelui Bánffy György care, după ce a devenit guvernator al Transilvaniei, a simțit nevoia unui palat care să-i exprime funcția și puterea. Ca urmare, în 1774 a cumpărat trei case în zonă, le-a dărâmat și în locul lor, cu ajutorul arhitectului german Johann Eberhard Blaumann, a construit palatul ce îi poartă azi numele. Cu arhitectura sa tipic barocă, în formă rectangulară, cu două curți interioare și un etaj, palatul a devenit rapid un model pentru alte palate baroce construite de familiile aristocrate ale Clujului.

În istoria Palatului Bánffy există câteva amănunte demne de reținut. Spre exemplu, deși etajul avea camere gândite special pentru soția contelui, contesa nu a locuit niciodată în palat. În schimb, Francis I al Austriei și soția sa, împărăteasa Carolina Augusta de Bavaria, au fost găzduiți în palat în timpul vizitei lor la Cluj, între 18 și 27 august 1817. Tot aici a stat și împăratul Franz Iosef I al Austriei în cele două vizite la Cluj (2-4 august 1852 și 22–24 september 1887). De-a lungul anilor, Palatul Bánffy nu a fost doar reședință de protocol, ci și cazino, clădire de apartamente şi spaţii comerciale, sediu de societăţi industriale. În anul 1925 a fost construit chiar un cinematograf în curtea imobilului.

În șirul bijuteriilor baroce ale Clujului se înscrie și imobilul care azi adăpostește Muzeul Farmaciei. Cunoscută sub numele de Casa Hintz, clădirea este ridicată în Evul Mediu și a suferit numeroase transformări în funcție de epocile pe care le-a traversat. Stilul baroc apare odată cu intrarea casei în proprietatea familiei Mauksch. În 1722 aceștia au făcut transformări în interiorul casei, care s-a îmbogățit astfel cu fresce și stucaturi în stil baroc. De reținut că gangul pietonal care o caracterizează a fost realizat prin demolarea, în 1950, a uneia din camerele casei.

Turul condus de Tóth-Gödri Iringó a trecut în revistă rând pe rând și alte bijuterii baroce cum sunt cele din Piața Muzeului (Biserica Franciscană, obeliscul Carolina și Palatul Mikes), de pe strada Kogălniceanu (Palatul Teleki) sau de pe strada Ion C. Brătianu (Palatul Toldalagi-Korda).