Cercetarea Casei Episcopale Unitariene din punct de vedere al istoriei artei

Renovată de curând și deschisă publicului, Casa Libertății Religioase a fost joi, 24 august, subiectul prezentării susținută de lector dr. Kovács Zsolt pe tema “Cercetarea Casei Episcopale Unitariene din punct de vedere al istoriei artei”. Clădire-reședință a episcopilor unitarieni este una dintre cele mai vechi case din oraș în care s-au păstrat elemente din perioadele sale gotice și baroce, deși a trecut prin numeroase extinderi și transformări. Cercetările arheologice și de istoria artei au servit ca bază pentru proiectul de restaurare a clădirii și au făcut posibilă dezvăluirea unor detalii importante pentru istoria culturii clujene și ardelene din perioada medievală și a epocii moderne timpurii.

După lunga perioadă de restaurare începută în 2009, edificiul a fost redeschis cu funcția de sală de conferință, muzeu și birou de cercetare pentru Istoria Religiilor, cu denumirea generală “Casa Libertății Religioase”. “Ne bucurăm foarte mult că am ajuns la această fază a muncii noastre, în care vă putem prezenta rezultatele. Am petrecut foarte mult timp cu însușirea istoriei casei, a diferitelor faze de construcție și a diferitelor piese din structura sa. Nu a fost o cercetare ușoară și am avut ocazia să colaborăm cu o serie de specialiști prin care rezultatele au fost atinse: Kiss Lorand, restaurator de picturi murale; Csók Zsolt, Botár István, Toth Boglárka, arheologi; Mihályi Ferenc, restaurator de pictură pe suport de lemn și Boér Ilka, studentă la Master, cercetarea cahlelor”, a spus Kovács Zsolt  în deschiderea prezentării sale.

Potrivit lui, casa apare în diferite scrieri despre orașul Cluj, ca fiind un exemplu reprezentativ al arhitecturii din secolul al XV-lea, pusă adeseori în comparație cu cea în care s-a născut Matia Corvin. “Clădirea se află pe una dintre străzile principale ale orașului și acum, și în perioada medievală, ce asigura comerțul și circulația pe malul Someșului. Mai era numită și <Strada Ungurilor>, iar prima mențiune e din 1372, fiind una dintre cele mai vechi mențiuni documentre despre străzile centrului vechi. Probabil numele vine de la populația din secolul al XIV-lea care trăia aici, urmând ca strada să fie locuită apoi și de sași, devenind mult mai numeroși decât maghiarii. Primul proprietar al clădirii a lăsat mărturia monograma S.T. pe poarta de acces”, a detaliat în prezentarea istoriei casei Kovács Zsolt.

Tot de la el aflăm că, începând din 1690, proprietarul clădirii a fost un preot unitarian sas, directorul Școlii Unitariene din cetatea veche. Casa apare în proprietatea sa numai după șase ani de la cumpărare, după revenirea sa din diferite pelegrinații pe la instituțiile de învățământ din Europa. În 1747, clădirii i se adaugă o anexă cu rol de grajd. Importanța clădirii cercetate mai e subliniată și de un alt document al orașului, în care a apare valoarea celor aflate în vechiul Centru. E de reținut că prețul său se ridica la 2.700 de forinți, o sumă mult peste media clădirilor din zonă. Următoarea clădire ca valoare era de doar 1.200 de forinți.

Din însemnările secolului al XIX-lea aflăm că existau 6 camere și o cămară mică, iar în sala care acum se țin conferințe, “Palatul” cum i se mai spunea, se țineau serate muzicale cu cei mai de vază artiști ai urbei. Tot în documentele respective se descrie un dans celebru în care participanții se organizau în două tabere, rezolvându-și astfel diferitele dispute din comunitate. Casa trece prin diverși proprietari până când, în 1883, ajunge în proprietatea Bisericii Unitariene.

Din punct de vedere arhitectural casa a trecut prin mai multe faze: a fost o clădire cu etaj prevăzută cu o scară medievală și câte două încăperi la subsol și la etaj, după care a fost unită printr-o boltire cu clădirea aflată vis-a-vis. O altă perioadă importantă a fost cea barocă, din care a rămas casa scărilor, cu arcadă reprezentativă. Forma de astăzi a casei se datorează construcțiilor proprietarului Domokos Biasini (1821-1895), care a ridicat tractul etajat din curte, a modernizat părțile vechi ale clădirii, a demolat bolțile, a ridicat noi planșee și a refăcut șarpanta. După intrarea în proprietatea Bisericii Unitariene, s-au făcut doar lucrări de reparații și renovare, fără modificări majore.

Foto: Szentes Zágon