Anul acesta, Castelul Bánffy din Răscruci este cuprins în programul Zilelor Culturale Maghiare cu trei tururi ghidate care se desfășoară în fiecare zi a festivalului și în limba română. Tururile au denumiri și teme diferite, Vizită ghidată în limba română a Castelului de la Răscruci, Baronul Bánffy Ádám, baronul în salopetă și Trei generații de baroni la Răscruci: familia Bánffy de la Răscruci și implicarea ei în viața comunității locale, dar motivul principal al descoperirii istoriei castelului de la Răscruci și a etosului unei comunități care a funcționat și s-a dezvoltat în preajma unei familii nobiliare de primă mână a Transilvaniei rămâne.

Ghidajul este unul dens de informație, poveste, culoare, prezintă date istorice, cercetări, dar și legende populare. Castelul Bánffy de la Răscruci este restaurat și redat publicului printr-o finanțare europeană de 4 milioane de euro și prin contribuția Consiliului Județean Cluj de 7,5 milioane de euro. Este o restaurare fericită, mai ales că două dintre sălile castelului au fost ferecate de o localnică, Tanti Jenica, și nu au fost dezafectate și vandalizate pe timpul când aici comuniștii au instalat Cooperativa Agicolă de Producție sau Școala pentru copii cu nevoi speciale.

Familia Bánffy din Răscruci se înrudea cu familia Bánffy din Bonțida, ambele provenind din ramura Losoncz din neamul Tomaj, venită în Transilvania în secolul al XV-lea și așezată pe inițial pe această parte a văii Someșului. Fuseseră nobili, cavaleri și dregători în Dalmația, unde careva dintre ei îndeplinise funcția de ban, de aici originea numelul (fiul Banului – Bánffy). Odată așezați în zona Clujului, pe unul din drumurile sării, au devenit printre altele perceptori de taxe, ceea ce le-a adus prosperitatea. Punctul maxim de dezvoltare a familiei a fost în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când cu toate că își păstrează numele de fală, familia se divide în două ramuri cu grade cu grade rudenie destul de îndepărtate. Cei din ramura de la Bonțida devin conți (grad nobiliar între viconte și marchiz – dar în Tranilvania nu fost cazul, prin urmare acesta era cel mai înalt grad nobiliar pe care îl puteau atinge), în timp ce ramura din Răscruci accede la titlul de baroni (grad nobiliar între cavaler și viconte, conte în context transilvan).

De altfel, domeniile lor erau complet separate, și diferit administrate, un drumeag de comunicare exista totuși prin spatele castelului de la Răscruci, prin care se ajungea în spatele castelului de la Bonțida. Istoria de frumusețe a Răscruciului începe în anii 1850, când conacul a intrat în posesia baronului Bánffy Albert (1818-1886), care în perioada vieții sale, dar mai ales în anii 1870, demarează lucrări de construcții, reparații și consolidări. Cele mai importante lucrări de transformare se leagă de numele fiului său, Bánffy Ádám (1847-1887), rezultatul cărora fiind etajarea clădirii și construcția fațadelor în stil eclectic, care se păstrează cu tot farmecul în aspectul de azi al clădirii.

Bánffy Ádám era un personaj foarte complex, se spune despre el că a preferat o viată patriarhală retrasă și avea înclinații artistice. Ceea ce a rămas de la el este tavanul de lemn casetat și bogat ornat, lambriul și mobilierul sălii de mese, coloanele sculptate, soba de teracotă și ornamentale casei scării. A coordonat și a lucrat cot la cot cu câțiva meșteri din sat pe care i-a inițiat în arta prelucrării lemnului cu rafinament. Bánffy Ádám era astfel văzut adeseori îmbrăcat în salopetă, și așa a rămas în conșiința comunității locale intrigată că baronul lor nu se purta mai țanțoș. A rămas în urma lui opera de mare ebenist și decorator, care ar trebui să îi asigure un loc de cinste în istoria artei transilvane, și care dă valoare însutită castelului de la Răscruci. Soba decorată din colțul vestic, realizată 1886, este și ea un monument decorativ, intens ornat cu flori, fructe și scene istorice și de luptă. Soba inițială a fost atât de frumoasă, încât la o expoziție universală împăratul Franz Iosef și-a dorit-o, i-a fost făcută cadou, iar baronul nostru și-a făcut ulterior una nouă. 

Dar baronul Bánffy Ádám era serios preocupat de administrarea întregului domeniu, de dezvoltarea unor culturi de plante noi, de legumicultură, de creșterea animalelor, ba mai avea și idei de dezvoltare agricolă a întregii zone, foarte moderne astăzi. A cultivat pe domeniul său inclusiv lubeniță, cu mare succes, pe care o vindea în tot ținutul după un marketing ingenios. Din păcate, s-a stins la 40 de ani. Inventarele spun că, în perioada de maximă glorie, la parter au fost înșirate 10 încăperi: vestibul, camera de colț din dreapta (salonul de pipe), o cameră de zi a doamnelor, respectiv a domnilor, sala de mese, camera de colț din stânga, camera feciorilor, mica cameră laterală pentru domni, camera obscură şi camera intendentului. La etaj figurează opt încăperi, între care sala mare de zi (camerele guvernantei şi servitoarei, respectiv camere de oaspeți). Exista, se pare, și o mansardare a castelului.

Urmașului Bánffy Albert i-a revenit amenajarea parcului, cu lac și alee de plopi, introducerea sistemului electric în castel, precum și a toaletelor de interior. Apoi ușile istoriei s-au închis pentru palat, comunismului îi revenea măreața sarcină să distrugă toate rămașițele (oricât de frumoase) ale burghezo-moșierismului. Uite, că au reușit doar în parte, pentru că oamenii au nevoie să scotocească și să se inspire din povestea fermecătoare și glorioasă a artistocrației. Astăzi este restaurată și pivnița, locul de provizii, dar care acum poate fi folosită ca spațiu de conferințe sau expozițional. Se văd și gurile de intrare în două tuneluri (totuși mici), tuneluri de care se leagă povestea de dragoste a unei fete din neamul Bánffy, Rebeca, care s-a îndrăgostit de băiatul de la grajduri (pentru că și ramura din Răscruci era pasionată de artele ecvestre, precum cei din Bonțida), care băiat de la grajduri (cum altfel) nu fost acceptat de familie și tinerii au preferat să moară împreună. „Romeo și Julieta” la Răscruci este simplă poveste creată de adolescenții anilor ’90, nu există niciun document care să o ateste, dar are cântec, versuri și circulă și azi liberă prin lume. 

Tururile în limba română au loc după următorul program:

Vizită ghidată în limba română a Castelului Bánffy din Răscruci: miercuri, 20 august, ora 15.00 / duminică, 24 august, ora 15:00

Baronul Bánffy Ádám, baronul în salopetă: miercuri, 20 august, ora 14:00 / sâmbătă, 23 august, ora 15:00

Trei generații de baroni la Răscruci: familia Bánffy de la Răscruci și implicarea ei în viața comunității locale: vineri, 22 august, ora 15:00