Muzeul Școlii Medicale Clujene, adică muzeul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, este un tur ghidat asigurat de pasionatul și extrem de bine documentatul Lukács József, istoric și muzeograf, autor al volumului „Povestea Orașului Comoară – scurtă istorie a Clujului și a monumentelor sale”, colaborator al volumelor-antologie de istorie a clujului, artizanul expoziției Clujul și Academia, al volumului „Cărticica meseriei de bucătar”.

Din 2024, domnul Lukács József este angajat la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” de a cărei bogată istorie și interesant muzeu se ocupă. Prin natura preocupărilor sale este un mare descoperitor de comori istorice și un om punte între cultura română și cea maghiară. Ghidajele sale sunt bine documentate, pun microistoriile în context, condimentate cu picanterii și anecdote, fără să cadă în futil, mereu ai senzația că mai păstrează în tolba de povestitor 1.000 de istorioare pe care timpul nu îi permite să ni le spună. Muzeul este amenajat la parterul clădirii de pe Emil Isac 13, într-o clădire cu semnificație istorică, unde s-au desfășurat ședințele Consiliului Dirigent Român în 1920, dar unde la stradă a funcționat și magazinul de piane al orașului.

Istoria medicinei clujene începe la 7 noiembrie 1776, și o are ca „moașă” pe nimeni alta decât împărăteasa Maria Tereza care emite decretul de întemeiere a Facultății de medicină din Cluj. Facultatea avea caracter medico-chirurgical și asigura pregătirea de chirurgi și moașe. În aceeași perioadă se deschide și Spitalul Public Karolina cu secții de boli interne, chirurgie, boli interne, oftalmologie, obstetrică și psihiatrie. De aici, povestea e lungă și frumoasă (sau nu tot timpul!), dar să știți că la cum arată astăzi UMF pare că putem spune că au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Exponatul de forță al muzeului rămâne acel exemplar al „Ecorșeului” realizat de Constantin Brâncuși la începutul secolului XX, prima lucrare de acest gen din România. Povestea lui pe scurt (nu o putem spune la fel de frumos cum o face ghidul). Ecorșeul i-a fost comandat lui Brâncuși la București, de profesorul Gerota, ecorșeu care trebuia să funcționeze ca material didactic. Brâncuși a realizat în primă fază un exemplar, de care domnul doctor și profesor s-a declarat mulțumit. Așa că Brâncuși a mai făcut câteva (probabil 5) și i le-a livrat profesorului. Profesorul a dăruit unul dintre ele medicului universitar, scriitor clujean, Victor Papilian. Acesta l-a adus la Cluj și la folosit în scopul inițial, material didactic.

Ca să fie elocvent și explicit ecorșeul de la Cluj a fost colorat în roșu cu evidențierea mușchilor (că doar pentru asta era). Acum este așa, pictat, la Muzeul de Istorie a Medicinei din Cluj și își așteaptă restauratorii. Noroc că are semnătura pe el și știm sigur că e al lui Brâncuși. Un alt ecorșeu a plecat la Craiova, dar mai comozi, medicii de acolo nu îl vopsiră. Ecorșeul de la Craiova e, prin urmare, în stare mai bună. El merge la expoziții și retrospective Brâncuși. 

Muzeul nu poate să nu aibă și un aer care să amintească de vechile cabinete (cel de care se vorbește la expoziția despre Colegiile reformate), dar are și o bibliotecă cu vechi tratate de medicină, moștenite de la marii profesori și medici ai acestui oraș. Sunt fragmente dintr-un tur de toată frumusețea, cum ar zice domnii doctori. 

Următorul tur ghidat în limba română va fi joi de la ora 14.00 cu loc de întâlnire în fața clădirii situate pe Emil Isac 3.