Turul ghidat „Lapidariul medieval și premodern al MNIT”, care are loc cadrul festivalului nostru, este prezentat de către chiar curatorul acestei expoziții permanente, muzeograful Mihály Melinda. Ghidajul începe cu prezentarea amplasării lapidariului. Este situat la parterul de pe aripa de Est a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, în clădirea cunoscută ca fiind casa Petrichevich. Petrichevich-HorváthSzéplaki Dániel a fost latifundiar, maior – șef de gardă regal-imperială, susținător și promotor al teatrului la Cluj. Casa a construit-o la începutul secolului al XIX-lea și așa i-a rămas numele. Colecția lapidariului a fost expusă pentru prima dată în 1903.

Lapidariul de astăzi este modernizat, îmbogățit prin achiziții sau donații noi, exponatele sunt prezentate modern, cronologic și pe curente, panourile explicative nu lipsesc. Majoritatea exponatelor provin din Cluj sau din împrejurimile lui, destul de puține fiind din restul Ardealului. Arta pietrei a avut legătură și în acest ținut cu spiritualitatea obiectelor și lăcașelor de cult, cu tehnica sarcofagelor și a monumentelor tombale, cu arhitectura construcțiilor civile, cu casele de locuit, ale nobililor în special. Așa că în lapidariu putem urmări succesiunea curentelor de artă, de la gotic, la Renaștere și la baroc, dar și evoluția în tehnica prelucrării pietrei, de la meșteri pietrari, la lapicizi, la artiști ai decorațiunilor, până la sculptori în toată puterea cuvântului. Printre exponate, rătăcit și un stâlp tombal otoman a cărui origine și istorie nu se cunosc. 

Revenind la arhitectura gotică din Transilvania, ea este reprezentată prin cele câteva chei de boltă provenite din Biserica Parohială „Sfântul Mihail” din Cluj și prin elemente arhitectonice variate provenite din fosta Mănăstire Dominicană (azi franciscană) din Cluj, donate muzeului în urma restaurărilor edificiilor. Sunt expuse în continuare detalii de la primele monumente arhitectonice renascentiste din Transilvania, elemente destinate decorării cetății episcopale din Gilău, dar și cel mai timpuriu tabernacol din Transilvania, provenit din biserica reformată din Coveș (jud. Sibiu). O parte semnificativă a colecției este alcătuită din elemente arhitectonice provenite din casele de locuit ale Clujului.

Ancadramentele numeroase pe sub care vizitatorii lapidariului trec sunt gotice, renascentiste și baroce și provin de la construcții de factură civilă (case de locuit, palate, hanuri) dar și religioasă. Printre ele, și trei console din celebra sală zodiac a casei Wolphard-Kakas. La o observație atentă, în funcție de rafinamentul cu care sunt lucrate, de abundența și calitatea detaliilor, ele spun multe despre starea financiară și bunul-gust al celor care le-au comandat. Barocul este reprezentat prin șase statui care decorau inițial curtea de onoare a castelului familiei Bánffy din Bonţida. Statuile au fost realizate între anii 1751-1753 de unul dintre cei mai renumiți sculptori ai vremii din Transilvania, Johann Nachtigall, și înfățișează diferite personaje din Metamorfozele lui Ovidiu. 

În expoziție mai sunt prezente patru clopote vechi, provenite din mănăstirile clujene care s-au restaurat și transformat în timp. La final apare și o colecție de copii în ghips, executate la sfârșit de secol al XIX-lea în scop didactic. În primă fază au fost făcute de cel mai renumit modelator în ghips de la Budapesta, apoi lucrările au fost preluate de un clujean fotograf și laborant la muzeu. Printre copiile în ghips se numără cea a cunoscutei statui a Sfântului Gheorghe amplasată azi în piațeta de pe Kogălniceanu. O vizită ghidată la lapidariul medieval spune multe despre lupta oamenilor de a îmblânzi nemuritoarea piatră, de a o aduce în civilizația lor. 

Ghidajul este asigurat gratuit se percepe doar bilet de intrare conform tarifelor MNIT. Biletul de intrare asigură accesul la vizitare în toate expozițiile temporare sau permanente ale Muzeului de Istorie a Transilvaniei.