
Biserica Piaristă din piațeta barocă a Clujului sărbătorește anul acesta 300 de ani de la slujba de sfințire. Fusese dată în folosință cu un an mai devreme, dar autoritățile ecleziale au hotărât pe bună dreptate că acesta este anul ei aniversar, dat fiind că din acel moment s-a transformat dintr-o simplă clădire într-un lăcaș sfânt.
Turul ghidat asigurat de Kovács Zsolt – istoric de artă având ca domeniu de competență limbajul emblematic în arta transilvană (sec. 17-18), ceremonii funerare, artă franciscană barocă, monumente – a prezentat în detaliu edificiul piarist. Construcția sa a început în 1718 și s-a încheiat în 1724. Se vede cu ochiul liber că s-a construit după un plan prestabilit, după un model iezuit, impus de provincia austriacă a iezuiților, care s-a aplicat în mai multe părți din Imperiul Habsburgic, biserică de tip navă, cu altar principal, și câte trei altare pe laterale. Fațada exterioară cu fereastră centrală somptuoasă și două turnuri laterale. Biserica s-a păstrat integral în forma ei inițială, nu a suferit transformări. De altfel și interiorul, inclusiv mobilierul (stranele și confesionalele cu intarsii de nuc), a rămas la fel. Nu s-au făcut modificări, reconstrucții (dar nici restaurări prea mari, doar minime intervenții de întreținere).
Iezuiții construiau deci la 1718 prima biserică barocă din Transilvania. Pentru asta au adus echipe de meșteri constructori, zidari, pietrari, cioplitori, tâmplari de construcții, șlefuitori, fierari, sculptori, sticlari, cel puțin un pictor, tâmplari de mobilier, ebeniști, specialiști în arta poleirii. Picturile de certă valoare din biserică au fost toate realizate de același artist (sau poate atelier de pictură) sunt unitare ca stil și cromatică. Câte două în fiecare capelă și încă câte două în capelele secundare, un tablou încadrat în altarul capelei și unul pe peretele din față. Dacă altarul principal este dedicat Sfintei Treimi, iar sub cruce sunt reprezentați sfinții iezuiți, altarele secundare sunt dedicate Sfintei Ana, Sfântului Iosif și Sfintei Familii. Din păcate, numele celor care le-au realizat nu s-a păstrat. Prezența în biserică a reprezentărilor Sfântului Anton și a Sfintei Rita este dată recentă și răspunde modelor pioase. Statuile de pe fațada bisericii sunt ale sfinților Ignațiu de Loyola (întemeietorul ordinului iezuit) și Francisc Xavier (marele misionar al Societății lui Isus). Autorul sculpturilor se cunoaște, este un bavarez pe nume Johannes König. Lângă intrările laterale se mai găseau alte două statui, reprezentându-i Sfinții Ioan Nepomuk și Alois Gonzaga, tot de Johannes König, dar ele au fost înlăturate și s-au pierdut.
În altarul principal, deasupra, în vârful bolții, este un medalion cu o inscripție latină cu patru litere răzlețite în text, figurate cu dimensiune mai mare. Este o șaradă. Cele patru litere citite ca fiind cifre romane dau anul de finalizare a bisericii piariste: 1724. Orga din biserică a fost donată de contele Kornish în 1849, nu putea lipsi, pentru că în biserica romano-catolică muzica are mare importanță. Sub biserică se află o criptă în care sunt înmormântați iezuiți clujeni și membri ai familiilor nobiliare care i-au susținut. Nu este accesibilă publicului. În 1773, împărăteasa Maria Tereza desființează ordinul iezuit pe teritoriul Imperiului Habsburgic. Bunurile iezuiților, inclusiv biserica de pe strada Universității, trec în proprietatea piariștilor, alt ordin monahal care își asumase ca misiune educația tinerilor.
Astăzi lăcașul de cult funcționează ca biserică parohială și au loc slujbe zilnice în maghiară și română, iar duminica și în italiană. Iezuiții contemporani sunt prezenți în biserică prin activități umanitare și spirituale.