Albinele solitare: mici eroi ai naturii a fost una dintre cele mai de anduranță acțiuni desfășurate în cadrul Zilelor Culturale Maghiare. Expoziția deschisă pe unul din holurile Muzeului Zoologic (apropo, știați că muzeul acesta este recomandat de Atlas Obscura ca un loc de vizitat mai puțin obișnuit din România?) a oferit ghidaj în limbile maghiară, română, engleză cu biologul László Zoltán.

Albinele sunt o lume foarte complexă: 650 de specii, din care 40 sunt bondari, una dintre specii este meliferă (adică produce miere), restul sunt solitare, nu au viață socială de stup. De asemenea, corpul lor este acoperit cu blană, sunt cele mai blănoase dintre insecte. Au cinci ochi, doi mari, compuși, situați de o parte și de alta a capului, și trei oceli situați pe vârful lui care ajută la reglarea perceției intensității luminii. Au toate culorile cu putință, negre complet, albastru, mov, roșu, galben complet. Nu produc miere, dar ele sunt cei mai mari polenizatori ai naturii. Sunt mai blânde și mai vulnerabile ca albinele melifere. Acul lor nu este nici așa lung, nici așa puternic, nici nu este prevăzut cu solzi ca în cazul albinelor melifere, ca să rămână înfipt în piele și să secrete venin din abundență. „Uneori nici nu simțiți când vă înțeapă o astfel de albină”, ne-a spus biologul László Zoltán.

Lumea nu le cunoaște, nu le-a observat, și nu le-a dat nume, au rămas cu toatele goange, deranjante și enervante, poate purtătoare de boli (nici vorbă, ele poartă pe ele doar polen, nu factori patogeni!). Biologii le-au dat nume: și pe cel popular, și pe cel latin științific. Există, de exemplu, albina de urechile iepurelui (unde urechile iepurelui este nume de plantă), albina tăietoare a frunzelor de trandafiri, albina cu patru brâuri, albina cu pantaloni, albina zidar. Expoziția mai conține frumoase planșe cu albine și animale (știați că arta reprezentării naturii, în planșe biologice, este foarte apreciată, iar marile edituri scot volume consistente cu astfel de planșe?). Apar și albine supradimensionate, randate în 3D. Expoziția cuprinde macrofotografii, care vor face să vedem mai bine această spectaculoasă lume. Tot aici albinele se pot observa la microscop.

Ce putem noi face pentru „blândele albine solitare”? Să le cumpărăm câte un minihotel (de pe internet), un microhabitat care să le ofere condiții optime de viață și reproducere, în așa fel încât ele să zburde fericite și să își vadă de polenizare. Organizatorii expoziției (care a fost deschisă în luna mai și mai rămâne deschisă până la sfârșitul lui august), spun că au avut câteva mii de vizitatori de toate vârstele și că au mai reușit să împrietenească oamenii cu albinele solitare. În decembrie, demersul lor va fi încununat cu o apariție de carte-album despre viața albinelor solitare, pe care, sincer, de abia o așteptăm.