
În fiecare an, istoricul Cosmin C. Rusu, lector la Facultatea de Istorie și Filosofie UBB, asigură un tur ghidat în limba română. El este ajutat în realizarea lui de Asociația „Vechiul Cluj”, sub egida Zilelor Culturale Maghiare din Cluj, pe care le apreciază și la care participă negreșit, și ca admirator, dar și cu ochiul lucid și cu puțin regret că exemplul acestui festival nu este urmat. Întâlnirea de anul acesta, cu tema „De la Clujul maghiar la maghiarii clujeni. Repere culturale și de patrimoniu”, a avut pornirea la ansamblul statuar Matia Corvin din Piața Unirii.
Iar domnul profesor și-a început excursul cu o serie de întrebări provocatoare adresate publicului. „De ce ne este cel mai frică?”. „De străini, de necunoscut” a fost unul din răspunsurile acceptate. „Străinul este cel pe care nu îl cunoaștem, nu îl înțelegem. Separările nu ne fac bine. Cea mai mare și mai complexă bogăție a unei comunități este diversitatea”, a amintit profesorul clujean. Este convins, și practicând o maieutică în rândul publicului ascultător, că știm puține despre istoria orașului, despre personalitățile din regiune, de orice origine, din orice perioadă, că nu cunoaștem istorie locală. Că se mai pot însăila câteva fraze despre Cluj după 1918, dar în spate se cască hăul. Și atunci Cosmin Rusu rostește tare, clar și rar: „Cum te raportezi la propriul oraș când nu știi nimic despre el?”.
O discuție despre antichitate pune lucrurile la punct: „Nu a existat niciun Cluj roman, a existat o Napocă romană, despre care avem date foarte puține, câteva fundații, urme de canalizare. Clujul apare ca așezare înspre 1150”. „Să știți că îmi programez turul acesta atent să fie în jurul datei de 19 august, adevărata zi a orașului când Carol Robert de Anjou declară localitatea oraș liber regesc”, a mai mărturisit el. Orașele liber-regești erau orașe care ieșeau de sub controlul nobilimii, care beneficiau de anumită autonomie. „Doar că orașul nostru pierde acest statut, care îi este reacoradat de către Matia Corvin”.
În secolul al XIV-lea, reprezentații orașelor liber regești puteau participa la Dieta Ungariei. Titlul de oraș liber regesc, Liber regia civitas, s-a păstrat până la Revoluția de la 1848, un titlu mai mult onorific în anii săi din urmă. „Clujul era un oraș de factură maghiară în secolul XV, iar argumentul meu stă în populația majoritară, dar și în faptul că alte etnii ale orașului acceptau sau chiar doreau să poarte nume maghiare. Gáspár Heltai era născut Kaspar Helth, sas, a învățat maghiara ca adult. Francisc David era în germană Franz David, avea tatăl sas. Tuturor le-a convenit să devină maghiari”.
A mai pomenit domnul profesor despre vecinătățile orașului cu satul Sfântul Petru, sat înființat de dinastia arpadiană, de cele cinci comunități ale hoștezenilor, prilej ca să recomande o vizită la Muzeul Hoștezenilor, pe care îl consideră singurul muzeu al orașului, frumos organizat, pe care „decidenții, nu edilii”, a punctat el, nu se învrednicesc să îl completeze cu un altul mai bun. Așa că după o oră (dintr-un tur anunțat de o oră jumătate) abia se pleca din Piața Unirii. S-a continuat pe Ulița Maghiarilor, cu marcarea aspectelor semnificativ din viața religioasă – catolicismul franciscan și ignațian (iezuit) luteranism, unitarianism, calvinism.
Turul s-a încheiat la Biserica de pe strada Lupilor (Kogălniceanu), Cosmin Rusu spunând că așa ar trebui să se numească actuala stradă „Îmi place Conu Mihalache, îl respect, dar nu are nicio legătură cu Clujul. Strada asta are un nume vechi foarte frumos, ar trebui să și-l recapete”. Și, uite așa, problematizând și întrebând, publicul a primit explicații, dar a și rămas cu mintea la altele. Din care se vor mai rezolva în tururile viitoare.