Apărarea Orașului Comoară a fost ultimul tur istoric ghidat în limba română de la Zilele Culturale Maghiare din Cluj ediția a XVI-a. Realizat de-a lungul zidurilor de apărare și condus de istoricul de artă Pakó Klára (lector univ. UBB) și s-a desfășurat sâmbătă, 23 august, de la ora 10:00, pornind din fața Bastionului Croitorilor, cel mai bine conservat din fostele turnuri ale cetății Clujului și folosit și azi drept centru de cultură urbană, și numit astfel de clujeni, cu toate că nu este și nu a fost niciodată bastion.
Pentru specialiști, bastionul este o lucrare de fortificație așezată la unghiurile unei fortărețe și făcută din pămînt acoperit cu brazde, din zid de piatră sau de cărămizi, ceea ce nu este cazul turnului administrat de breasla croitorilor. A fost un turn încercat de atacuri și bătălii, dar cel mai tare a fost afectat de un trăznet care a aprins toate pulberile explozive din interiorul său, așa că a trebuit reconstruit. Turnurile orașului au fost administrate de bresle din interiorul său, menire onorantă, dar și foarte costisitoare. Pe cale de consecință, cele mai impozante turnuri aparțineau celor mai bogate bresle: a aurarilor, a măcelarilor și a croitorilor. Nu există un turn al măcelarilor, pentru că breasla croitorilor și cea a măcelarilor au preluat în timp una de la alta așa-zisul Bastion al Croitorilor.
În părțile rămase din zidul cetății se mai pot vedea drumurile de strajă, creneluri și ambrazuri, scările care permiteau accesul la ele, felul în care au fost realizate fortificațiile orașului și într-o curte chiar o chilie de veghe ale cărei ochiuri au fost acoperite cu geam termopan. Cum spuneam, în afară de turnurile croitorilor și cel al pompierilor, ele au fost demolate până la sfârșitul secolului XIX ca să lase loc de dezvoltare edilitară, și pentru că rămăseseră abandonate și neîngriite, și reprezentau pericol de prăbușire și de infecții.
Amplasarea turnului Turzii, turn cu poartă de ieșire este astăzi figurată discret pe pavimentul realizat la refacerea străzii, când s-au și găsit urmele sale. Urme ale unui turn din vechea cetate se mai găsesc într-o curte din zona Hotelului Fulton, acolo a fost inchisoarea. Închisoarea nu era o pedeapsă punitivă definitivă în orașul nostru, ci aici își așteptau sentința cei care săvârșiseră fărădelegi. Astăzi fosta închisoare este cu accesul blocat și acoperită cu un fel de plasă decorată. Accesul în cetate se făcea în Clujul Medieval prin cele șase turnuri de poartă și două portițe: de la nord la est, turnurile de poartă de pe străzile Podului (Regele Ferdinand), Ungurească (21 Decembrie 1989), de Mijloc (Eroilor), Turzii (Universității), Fânului (Napoca) și Mănășturului (Memorandumului), precum și porțile de pe străzile Apei (Roosevelt) și Săpunului (Tipografiei). Restul de turnuri până la 20 (sau 22) nu permiteau accesul având doar rol de apărare.
Un turn de poartă a fost cel al Pompierilor, numit și al Lăcătușilor, după cum a alternat administrarea sa. Amplasat în zona fostei străzi a Săpunului, devenită ulterior Dubălarilor (dubălar – lucrător specializat în operații de dubire; tăbăcar; argăsitor), pe strada Tipografiei, turnul pompierilor și-a păstrat menirea de observator pentru protecția împotriva incendiilor până în secolul XX. Fiind util, a fost restaurat și îngrijit periodic. Astăzi este și el un minicentru de cultură urbană, punct de observare a orașului și loc instagramabil. În secolul XXI, căutarea cetății medievale fortificate a unui oraș cum este Clujul este o aventură, care te duce prin curți de imobile de locuit, de hoteluri, de licee, de muzee, unde rămășitele sale se strecoară prin fragmente de peisaje urbane modernizate sau deplorabile.