Cosmin C. Rusu este lector la UBB la Facultatea de turism cultural unde coordonează un master și membru în Consiliul socio-economic al UBB, a făcut muncă de arheolog și muzeograf, a avut colaborări cu Institutul Cultural Român și cu Institutul Național pentru Patrimoniu, a fost implicat în semnalizarea clădirilor istorice din oraș. Are printre cele mai bune cote între ghizii Clujului, și anual este nelipsit de la Zilele Culturale Maghiare din Cluj unde asigură un tur ghidat în organizarea Asociației Vechiul Cluj, care îi asigură sprijinul logistic. Recunoaște că face acest tur anual în semn de respect pentru Zilele Culturale Maghiare din Cluj, pentru felul în care caută să țină deschise porțile trecutului pentru acestui oraș. 

Asociația „Vechiul Cluj” organizează, la rândul ei, tururi ghidate, întâlniri, lansări și conferințe, dar asigură și tipărirea de cărți despre oraș, în colectiile Povești despre Cluj și Re-descoperim Clujul, dar și republicarea în ediție tradusă în limba română a impozantei monografii „Istoria Clujului” de Jakob Elek.  Turul „Porțile deschise” ale Clujului. Comunități, simboluri, identitate și-a acoperit tema, chiar dacă a fost mai m ult o conferință, istoricul fiind mai puțin interesat să dezvăluie participanților colțuri și fragmente fermecătoare și inedite. A arătat că la ora actuală orașul nu își respectă simbolurile (care există încă din Evul Mediu, cum este stema orașului), statutul și personalitățile. Desfide stema actuală care apare pe toate actele oficiale primăriei, și spune că este folosită ilegal deoarece ea nu a fost aprobată niciodată de Comisia Națională de Heraldică, că este o rămășiță nefericită a epocii Funar și că nu are nimic de a face cu orașul, este precară estetic (creația unei eleve de la Liceul de Artă).

Îl indignează că stema Clujului de pe clădirea vechii primării din Piața Unirii, stă înfășurată, ascunsă de ochii publicului, de ani de zile. A mai indicat locuri în care doritorii pot vedea vechea stemă a orașului, în două locuri pe Bastionul Croitorilor, pe clădirea veche a Poștei, la baza intrării în sacristia Bisericii „Sfântul Mihail”, pe o clădire din Piața Mihai Viteazu, pe monede unde a fost bătută când orașul medieval a avut acest drept, de a bate monedă. Trecând la personalități: spune că ele sunt fie vag reprezentate, fie precar estetic. În acest sens a dat exemplu Monumentul Memorandiștilor, pe care contemporanii îl numesc statuia McDonalds, reprezentările lui Horea, Avram Iancu și Emil Racoviță.

Un alt exemplu este cel al lui Bocsai István, fost conducător al Transilvaniei, care a avut ceva încercări apropiate de a deveni rege al Ungariei. A fost un mare promotor al protestantismului, al reformei religioase, al libertății religioase în Transilvania. Drept omagiu este figurat într-o stat monumentală pe celebru Zid al Reformei de la Geneva. Casa lui Bocsai István este decorată cu o placă comemorativă discret plasată și cam asta e tot, cu toate că există consemnări că pe vremuri (adică la sfârșitul evului mediu, la câțiva ani de la moartea sa, pe zidul casei natale, fusese amplasată, deloc obișnuit pentru vremurile acelea, o placă care îl onora și care foarte frumos decorată.

Cosmin C. Rusu arată și că planșele în relief ale orașului sunt realizate de mântuială, că le lipsesc locuri definitorii, și cele care există sunt figurate greșit și ca amplasare, și ca proporții. Mai arată că nu îngrijim cum se cuvine, cu respect, monumentele vechi, rămășițele cetății medievale, că restaurările care s-au făcut sunt penibile și jignitoare pentru istoria orașului. Ca exemplu pozitiv a dat cele două ghiulele de piatră fixate în pereții Bisericii „Sfântul Mihail” la restaurarea sa din secolul al XIX-lea, menite să amintească de bătăliile care s-au dat la Cluj după ce acesta devine oraș de graniță (când Oradea era pașalâc), iar ca exemplu negativ urechea plasată tam-nisam în zidul din Turnul Pompierilor.

Despre plăcile de pe casa Matia Corvin a spus că nici nu mai poate vorbi, pentru că a făcut-o de atâtea ori și a fost în zadar. Cosmin C. Rusu spune că dincolo de faptul că distorsionează adevărul istoric, placa montată în timpul administrației Funar este ilegală, cu toate acestea ea nu poate fi clintită. În memoria colectivă a orașului Clujul intră greșit, deformat, urâțit, orașul a avut momentele de grandoare, dar și de dezechilibru, dar ar putea fi cu un pic de grijă și imaginație, un onorabil oraș al Europei Centrale, care să își ia în serios denumirea de oraș comoară și pe cea de centru universitar. Spunem Casa Matei, nu Casa Matia, și Statuia lui Matei Corvin, nu a lui Matia, Turnul Croitorilor e bastion, pentru că habar nu avem ce înseamnă un bastion, avem la periferie o stradă Bocsai, si altundeva una Heltai, și una scurtă – David Francisc, în timp ce frumoasa și vechea stradă a Lupilor care se numea așa cu un motiv, astăzi se numește Kogălniceanu.