Expoziția retrospectivă și comemorativă „Ecourile sufletului” pune pe simezele Muzeului de Artă din Cluj cu prilejul Zilelor Culturale Maghiar opera de valoare a artistului clujean Györkös Mányi Albert (1922-1993). A fost vernisată sâmbătă, 15 august 2026, de la ora 18:00, în curtea Muzeului de Artă într-o prezență largă și diversă.

La eveniment au luat cuvântul: Vákár István, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, cu un foarte scurt cuvânt de întâmpinare, Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj, la fel de lapidar ca antevorbitorul, dar care a mărturisit că și-ar fi dorit ca publicul să fi putut trage cu ochiul la panotarea expoziției ca să vadă entuziasmul cu care s-a făcut. Au urmat cu expuneri ample și documentate curatorii expoziției: Portik Blénessy Ágota, istoric de artă, Szebeni Zsuzsanna, coordonatorul Institutului Liszt din Sfântu Gheorghe, și Kós Katalin, coordonatorul Casei Memoriale „Györkös Mányi Albert”. Intermezzoul muzical a fost asigurat printr-o Sarabandă de Bach interpretată la violoncel.

Expoziția plasată în sălile principale din latura vestică a muzeului cuprinde în mai multe săli câteva zeci de lucrări de o mare diversitate tematică, dar și foarte unitare pictural, cromatic, stilistic. Györkös Mányi Albert devenit artist plastic prin contagiune, prin apropierea de mediile artistice clujene, dar și printr-o evident vocație interioară. Biografia sa arată că avea studii muzicale și că a fost profesor de clarinet la Liceul de Muzică. Un amator ar putea spune cârcotașii, cu atât mai mult cu cât nu folosea tehnicile desenului academic, perspectiva și celelalte. Dar talentul și capacitatea de tensiune interioară i-au permis să fie sintetic și extrem de expresiv. 

Tematic, universul plastic al acestei retrospective se focusează pe trei axe: portretele artistului, mai puțin cunoscute publicului, (între care cele două portrete ale lui Nichita Stănescu, cu precădere despre unul avem curajul să afirmăm că este unul dintre cele mai dramatice, mai profunde și mai realizate dintre cele care i s-au făcut marelui poet român șaizecist), peisajele urbane vechi ale Clujului, marcate de obsesivul și crepuscularul albastru (între ele sinagoga de pe strada Horea, marcată de durere, tragism și de jertfă) precum și lumea idilică a satului, ținutul natal, Țara Călatei (Kalotaszeg), cu universul ei puțin abstras, nu ușor de înțeles, abandonată de istorie fără vină, tradițională, cu resemnarea în fața destinului a ochilor goi, o lume parcă venită dintr-un vis uitat, învăluită în taină.

Simplificând, Györkös Mányi Albert își face un țel artistic din a ne arăta că lumea se poate esențializa, că are ritm și armonie (aproape muzicale), dar că situația e albastră. Iar cel mai albastru este el în autoportrete. Bucuria pe care ti-o dă sunetul metalic al clopotului sufletului când vezi o astfel de operă e una reală, umbrită și umbroasă, esențializată, te pune pe calea meditației. 

Expoziţia poate fi vizitată în perioada 16 august – 6 septembrie 2026, de miercuri până duminică inclusiv (în perioada Zilelor Culturale Maghiare de luni până duminică), în intervalul orar 10:00 – 17:00.