Helikonul ardelean sărbătorește în acest an 100 de ani de la înființare. Pentru a omagia o mișcare culturală de prim-plan și de elită a comunității ardelene, în cadrul Zilelor Culturale Maghiare de la Cluj îi sunt dedicate o serie de evenimente care să o readucă în discuție, să o facă vizibilă, cunoscută și înțeleasă. Astfel Muzeul de Artă Cluj, care funcționează în Palatul Bánffy, alături de Institutul Liszt din Sfântu Gheorghe, Centrul de Artă din Transilvania și Asociația Clujul Comoară, organizează, în perioada 16 august – 6 septembrie 2026, expoziția „Erdélyi Helikon 100 – «Cercurile, cercurile – nu le părăsi» – Dialogul dintre imagine și cuvânt în arta plastică a revistei «Erdélyi Helikon»”.

Titlul a fost ales inspirat din poezia lui Sándor Reményik dedicată gravorului și desenatorului Béla Gy. Szabó: „Cercurile, cercurile – nu le lăsa / Desenează-ți cercurile cu dreaptă potrivire / Până când furtuna va trece și ea”. Expoziția a fost panotată la etajul I al aripii de sud-est a muzeului și este grăitoare în ce privește mișcarea culturală care a debutat în 1926. O fotografie supradimensionată, amplasată la intrare, de la a zecea întâlnire a mișcării, ne prezintă protagoniștii: domni eleganți, tunși, rași, frezați, serioși, poate solemni, toți îmbrăcați la patru ace, cu sacoul pe ei, cu cravată sau lavalieră (contele Bánffy are cel mai excentric sacou). Puseseră bazele unei comunități libere de intelectuali și artiști maghiari din Transilvania care se întrunea o dată pe an, între 1926 și 1944, la invitația lui János Kemény la Brâncovenești, iar mai apoi, în timpul războiului, la Cluj. Își spuneau „comunitate liberă muncitoare”, discutau despre soarta culturii, despre identitatea lor, despre maghiarimea din România de atunci.

Aici a luat naștere ideea „transilvanismului”, care fructifica elementele identitare. A adunat avangardiști și conservatori, radicali și ponderați, revoluționari și reacționari, episcopi și liber cugetători. Numărul membrilor a variat în timp de la 28 la 55, iar instituțional au funcționat sub egida Breslei Artelor Frumoase din Transilvania (BREF), fondată în 1924, susținută financiar de Miklós Szántó, proprietarul Egeresi Szénbánya Rt. și al Uzinei Electrice Cluj-Napoca. Că nu erau xenofobi o spune faptul că la intervențiile breslei și cu sprijinul financiar ardelean la Budapesta s-a publicat o serie în cinci volume de lucrări ale dramaturgilor români (Ion Luca Caragiale, Victor Eftimiu, Octavian Goga, Ion Minulescu, Ion Marin Sadoveanu).

Dar nu doar literatura îi preocupa, ci și artele plastice, ideea helikoniană a fost strâns legată și de plastică. Ideea artelor într-un dialog continuu i-a urmărit și i-a făcut să își încerce mâna si pe penel, sau măcar să colecționeze, iar relațiile artistice, prieteniile culturale au fost potențate cu multă deschidere. Expoziția de la Muzeul de Artă cuprinde câteva zeci de lucrări (de exemplu, un peisaj al lui Miklos Bánffy, dar și schițele sale de scenografie), portrete de autori, scene din ateliere de creație, autoportrete, proiecte de afiș, xilogravuri, linogravuri, naturi statice, scene urbane, peisaje, toate realizate în anii interbelici de autori care au avut legături cu Helikonul ardelean. Între ei, figura tutelară a lui Kós Károly. Alți artiști prezenți pe simeze sunt István Nagy, Béla Gy. Szabó, János Thorma, Ferenc Balázs, Péter Balázs, András Bordi, Imre Nagy, Jenö Barcsay, György Buday, Piroska Makkai, Aurel Popp.