„Apărarea Orașului Comoară” a fost turul istoric de joi dimineața de la ora 10.00, ghidat în limba română de istoricul de artă Pakó Klára (lector univ. UBB), și care a avut ca scop căutarea zidurilor de apărare a Clujului. Organizatorii săi au fost Fundaţia de Istoria Culturii „Entz Géza”, Departamentul de Istorie în limba maghiară a UBB). Locul de întâlnire a fost în fața Bastionului Croitorilor, cel mai bine conservat din fostele turnuri ale cetății Clujului, utilizat și azi, devenit centru de cultură urbană.

Clujenii îi spun bastion cu toate că nu este și nu a fost niciodată bastion. Pentru specialiști, bastionul este o lucrare de fortificație așezată la unghiurile unei fortărețe și făcută din pământ acoperit cu brazde, din zid de piatră sau de cărămizi, ceea ce nu este cazul turnului administrat de breasla croitorilor, după cum îi spune și numele. A fost un turn solid preluat de o breaslă înstărită. Puțină lume mai știe că turnul a fost o scurtă vreme trecut în administrarea breslei măcelarilor. A trecut cu bine prin atacuri și bătălii, dar cel mai tare a fost afectat de un trăznet care a aprins toate pulberile explozive din interiorul său, așa că a trebuit reconstruit. Azi pe el se mai pot observa lăcașurile de tragere (ambrazuri). Iar pe părțile rămase din zidul cetății se mai pot vedea drumurile de strajă, creneluri și scări de acces.

Turnurile orașului erau de două feluri: cele care aveau funcția doar de apărare, și turnurile de poartă prin care se făcea accesul în oraș. În cazul cetății Clujului au fost cinci turnuri de poartă. Un alt element interesant din vechea cetate se poate vedea pe strada Avram Iancu, în spatele hotelului nou construit, și este șanțul din jurul cetății, cum într-o altă curte de pe aceeași stradă a rămas intact în zidul vechi un punct de observare în relief. Turnurile cetății Clujului au fost administrate, după cum le spune și numele, de breslele sale, menire onorantă, dar și foarte costisitoare. Pe cale de consecință, cele mai impozante turnuri aparțineau celor mai bogate bresle: a aurarilor, a măcelarilor și a croitorilor. Multe dintre ele fost demolate până la sfârșitul secolului XIX ca să lase loc de dezvoltare edilitară, și pentru că rămăseseră abandonate și neîngrijite și reprezentau pericol de prăbușire și de infecții.

Amplasarea Turnului Turzii, turn cu poartă de ieșire, este și astăzi figurată discret pe pavimentul realizat la refacerea străzii, când s-au și găsit urmele sale. Dar urme de zid ale cetății se mai găsesc prin curți din centrul orașului. O clădire rămasă de atunci este cea din zona Fulton, acolo a fost închisoarea. Închisoarea nu era o pedeapsă punitivă definitivă în legile de atunci ale orașului. Aici își așteptau sentința definitivă cei care săvârșiseră fărădelegi. Iar sentința era clară, ori eliberarea, ori moartea. Astăzi fosta închisoare este cu accesul blocat și acoperită cu un fel de plasă decorată, și poate fi doar zărită de curioși.

Singurul turn de poartă păstrat cel al Pompierilor, numit și al Lăcătușilor după cum a alternat administrarea sa. Amplasat în zona fostei străzi a Săpunului, devenită ulterior Dubălarilor  (dubălar – lucrător specializat în operații de dubire; tăbăcar; argăsitor), pe strada Tipografiei, turnul pompierilor și-a păstrat menirea de observator pentru protecția împotriva incendiilor până în secolul XX. Fiind util, a fost restaurat și îngrijit periodic. Astăzi este și el centru de cultură urban, punct de observare a orașului și loc instagramabil.

Rămășitele cetății medievale a Clujului mai există, ele se află pe străzi lăturalnice, prin curți, acoperite de iederă, de multe ori în paragină. Nu sunt semnalizate, iar un tur al lor nu poate fi realizat decât cu ghid specializat, deoarece nu s-a făcut un traseu al lor prin care să fie facilitat accesul la ele.