Joi dimineața, de la ora 10.30, clujenii au fost invitați la un tur ghidat în limba română al expoziției „Cluj. Piețe, turnuri, reverii. Orașul Comoară în 130 de ani de cărți poștale”. Turul ghidat de joi a oferit plăcute surprize publicului: a durat o oră jumătate și a fost asigurat chiar de către unul dintre cei doi colecționari ai expoziției: Bense Jenö. Expoziția este una alcătuită în tandem cu Gergely Balázs.

Turul a fost o bună ocazie pentru mărturisiri despre o pasiune ale cărei roade se văd în aceste zile pe simezele muzeului. Lui Bense i s-a declanșat pasiunea când a găsit o carte poștală pe care bunicul său a trimis-o din gara Cluj bunicii sale, în vremea când cei doi doar se curtau înainte de căsătorie. L-au impresionat ambele fețe ale cărții poștale, imaginea veche a gării, cu atât mai mult cu cât peste ani familia sa avea să locuiască în zona din cartea poștală, cât și textul plin de reverență și căldură al bunicului, pe atunci tânăr curtezan.

Bense spune că pentru colecționarul de cărți poștale, lupa este un instrument indispensabil, că detaliile din cărțile poștale pot fi surprinzătoare. De altfel, panourile de expunere ale expoziției au atașată câte o lupă pentru publicul curios. Colecționarul a asigurat turul întregii expoziții, cu opriri la cărțile poștale cu formate deosebite, mai mari și mai mici, extensibile în formă de pliant, la cele care conțineau doar publicitate. A atras atenția asupra unei cărți poștale prelucrate, în care sunt adăugate aparate de zbor, inclusiv un zeppelin despre care știm că nu a zburat niciodată pe cerul orașului.

Foarte interesante se dovedesc cărțile poștale cu aeroportul din perioada interbelică, aeroport pentru transport public, în care se văd și aparatele de zbor din epocă. O altă carte poștală interesantă este cea în care apare o clădire care fusese destinată spre locuire oamenilor de afaceri care au dat faliment, dar care într-o vreme prin contribuția lor au adus bunăstare orașului. Bense a mărturisit că au cărți poștale din aceeași serie în mai multe exemplare. Colegul său, Gergely Balázs, deține o carte poștală în dublu exemplar trimisă din Cluj, în aceeași dată, una la Budapesta și una la Szeged, cu același text tandru care conținea sentimente de dor și cu speranțe de revedere. Una era destinată soției și una amantei. Deci povestea cărților poștale este una cu față-verso.