O revizitare (sau chiar o primă vizitare pentru unii) cu intrare liberă a Muzeului Zoologic al UBB, în timpul Zilelor Culturale Maghiare din Cluj, poate fi cel mai bun prilej pentru o întâlnire cu lumea zoologiei, cu istoria ei. Deși este condensat în trei săli, clasificarea și ordonarea exponatelor te ajută să îți formezi o viziune amplă și integratoare asupra faunei. De asemenea, mobilierul vechi, dioramele cu patină, borcanele cu design aparte, planșele îngălbenite de pe pereți te transpun în lumea științei de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.

Poate că tocmai aerul vetust, caracterul de colecție științifică pentru uzul universitar îl fac atât de fermecător, încât au asigurat muzeului locul în Atlas Obscura (cele mai misterioase locuri de pe pământ) în 2017. Miile de borcane cu exponate corali, scoici, crustacee, reptile, batracieni, pești, meduze și tot felul de făpturi sunt fascinante și te pot absorbi complet. Biologii muzeului știu care sunt cele conservate de la 1860, când s-a constituit colecția. Nu, nu rămân în același formol sau alcool (după caz). Formolul și alcoolul se mai evaporă din cauza luminii, așa că recipientele de sticlă trebuie desigilate cu grijă și schimbată substanța în care vietățile plutesc. Insectarele se înnoiesc și ele cu exemplare noi, peste gâze se mai pun conservanți tocmai pentru ca exponatele cele mai vechi să fie mai bine păstrate.

Sigur că un punct de atracție îl reprezintă fauna animală rară, dispărută, sau pe cale de dispariție: aspretele (un pește preistoric care trăiește într-un singur loc din lume, pe un kilometru jumătate, în albia râului Argeș), lostrița (un pește de legendă, dar despre care biologii spun că nu poate atinge dimensiunile gigantice cu care îl descriu legendele), vulturul zăgan sau dropia (azi dispărute). Cum la fel de interesante, niciodată observate îndeajuns se pot dovedi colecțiile osteologice (de schelete) și cele ovologice (de ouă).

Explicațiile ghizilor sunt lămuritoare în multe privințe. Ei știu că nu au venit colibri în România din cauza schimbărilor climatice, și că îi confundăm cu o molie uriașă care zboară foarte repede și mai are și o trompă apreciabilă, știu și care sunt rechinii din Marea Neagră (da, sunt!) și că ciorile, ciorile grive, stăncuțele și corbii sunt așa de deștepți pentru că sunt singura familie de păsări cu circomvoluțiuni pe creier, nu se grăbesc să spună cum a ajuns șacalul în România și cum s-a integrat în lanțul trofic, pentru că este încă un oaspete de dată recentă și mai este nevoie de timp ca să se tragă concluzii.

Ghidajul în timpul vizitelor din această săptămână a fost asigurat și în română, și în maghiară de dr. Osváth Gergely, un muzeograf care face o neobosită și entuziastă muncă de popularizare a științei lumii vii. Recomandăm tuturor profesorilor de biologie o lecție pentru elevii lor la Muzeul Zoologic. Și ultima loază va pleca acasă cu imaginea cămilei. Sau măcar a tigrului.