Turul gratuit, ghidat în limba română, „În templul științei”, realizat de către istoricul de artă Gál Zsofia, a prezentat clădirea principală a Universității „Babeș-Bolyai”, o clădire impunătoare care impresionează și azi, cu atât mai mult dacă îi afli istoria și detaliile. În 1872, Francisc Iosif I, împărat al Imeriului Austro-Ungar și rege al Ungariei ratificase legile de întemeiere a Universității Regale din Cluj, moștenitoarea vechilor instituții religioase, iezuite și piariste.

Instituția secularizată își deschidea porțile cu patru facultăți: Facultatea de Drept și Științe de Stat – cu 12 catedre, Facultatea de Medicină – 11 catedre, Facultatea de Filosofie, Litere și Istorie – 10 catedre și Facultatea de Matematică și Științe Naturale – 7 catedre. Lor li se adăuga un colegiu pedagogic pentru pregătirea cadrelor didactice care urmau să predea la clasele de gimnaziu. Din 1896 li s-a permis și femeilor să studieze aici, dar trebuiau să aibă diplomă de bacalaureat, iar numărul celor care posedau acest act era extrem de mic. Până la 1918, universitatea din Cluj avusese 40.000 de studenți și 12.000 de absolvenți.

Construcția clădirii principale a început pe locul fostului colegiu iezuit la care s-au mai adăugat parcele. A fost o construcție care a durat 10 ani, și care s-a făcut pe etape, începând cu aripa estică. Ceea ce este interesant este că nici azi ochii profanului nu pot depista care sunt punctele în care aripile clădirilor se întâlnesc, atât de unitar s-a respectat proiectul. Partea de est s-a construit între 1893 și 1894, a urmat aripa de vest între  1896 și 1897, apoi cea centrală – între 1900 și 1902. Toate zidurile exterioare ale clădirii sunt pavate cu cărămidă klinker, o soluție foarte rezistentă și estetică.

Clădirea este construită în stil neorenascentist, cu ancadramente rotunde și coloane specifice, are două curți interioare aproximativ rectangulare, Intrarea principală are trei porți monumentale care dau în holul maiestuos, unde scara principală duce până la ultimul etaj, dar se ramifică cu scările secundare, masive și ele, care duc spre aripile clădirii, și spre somptuoasa aulă. Clădirea are multe alte intrări secundare, pe fiecare aripă, și scări care deservesc fiecare parte a edificiului. În holul principal se află într-un loc ferit și casa liftului clădirii. Este prima clădire din Cluj cu lift, din 1903. Elevatorul era o noutate tehnică în arhitectura începutului de secol XX, iar cel despre care vorbim, discret și astăzi de obicei închis, este elegant decorat și funcțional.

Întinsă pe 4.226 mp, clădirea avea amfiteatre, săli de seminarii, birouri pentru profesori și asistenți, toate de înălțimea impusă de legea imperială pentru sălile de studiu, unde se presupunea că intră mulți studenți și trebuie să aibă aer. Piese de mobilier școlar, table, podiumuri, galerii de ferestre se mai păstrează și astăzi, în câteva locuri. Ele au fost depistate de istoricul de artă Gál Zsofia prin confruntarea cu fotografiile de epocă și le-a prezentat în timpul turului.

În frontonul clădirii, unde acum este scris numele universității a existat inițial un ansamblu statuar de figuri alegorice care avea în centru o sculptură a împăratului cu actul de înființare al universității în mână. În 1920 a avut loc îndepărtarea ansamblului de statui, o parte a lor a fost amplasată la grădina botanică. Astăzi ele s-au întors în holul principal al universității și pot fi observate de aproape de privitori. Clădirea nu și-a schimbat niciodată funcțiunea de universitate, doar denumirea s-a schimbat în funcție de mersul istoriei.