Muzeul din Cernat şi-a primit numele în 1999 după fondatorul său, pedagogul Pál Haszmann (1902-1977). Acesta, precum şi soţia lui, Ida Cseh (1909-2003) au oferit colecţia lor privată comunităţii secui-maghiare, în scopul înfiinţării unui muzeu. Visul lor de mai multe decenii de a crea un muzeu s-a împlinit datorită susţinătorilor şi a multor oameni entuziaști. Munca lor este continuată de fiii lor şi familiile acestora.
Muzeul a fost amenajat în Cernatul de Jos, în conacul lui Gyula Damokos, respectiv în parcul şi grădina care o înconjoară. În anii 1950-70, conacul îşi trăia ultimele clipe, neglijat, într-o stare degradată, aproape în paragină, când liderii locali şi autorităţile de stat au decis să îl transforme în muzeu. Conacul a fost ridicat între secolele 17-19., primindu-şi înfăţişarea neoclasicistă în 1831. Terenul de mai mult de două hectare şi conacul cu multe încăperi ofereau o posibilitate unică pentru înființarea unui muzeu etnografic în aer liber. Instituţia şi-a deschis porţile publicului la 25 februarie 1973, ca secție externă a Muzeului Național Secuiesc.
Tot de această dată se leagă naşterea altor două instituţii, înrudite cu muzeul: Universitatea Populară din Cernat şi Asociaţia Culturală „Bod Péter” din Cernat.
Caracterul de muzeu etnografic în aer liber îi este conferit instituției de către casele şi porţile secuieşti, moara de apă, clădiri specifice pentru arhitectura populară secuiască – toate mutate în grădina Muzeului „Haszmann Pál”. Prezentarea trecutului apiculturii din regiune este în sine o colecţie valoroasă, fiind o atracţie interesantă a muzeului în aer liber. Vestigiile patrimoniului construit, stâlpii funerari din lemn sculptat, crucile, pietrele funerare reflectă imaginea originală a cimitirelor secuieşti din zonă.
Expoziţia permanentă înfățișează istoria culturală a regiunii şi a localității, respectiv viaţa şi activitatea personalităţilor marcante din zonă. În curtea muzeului sunt expuse busturile lui Péter Bod şi Antal Végh, renumiţi fii ai Cernatului.
Segmentul de colecţie unic în cadrul muzeului etnografic în aer liber îl reprezintă expoziţia de maşini şi de unelte agricole vechi, care prezintă trecutul, vestigiile materiale şi spirituale ale gospodăritului din județul Trei Scaune (astăzi: Covasna). Colecţia cuprinde exponate de epocă: maşini cu aburi, garnituri de treierat, tractoare, motoare motrice, maşini pentru cultivarea pământului, respectiv numeroase unelte agricole unice de pe vremuri.
Pivniţa boltită a conacului Damokos, care datează din Evul Mediu târziu, găzduiește aşa-numitul „muzeu de sobe”: expoziţia artei maghiare a fierului forjat, cu sobe de fier şi obiecte decorative, artistice, cât și obiecte de uz casnic sau legate de religie şi cultura funerară. Exponatele cele mai vechi datează din secolele 17–18., iar marea majoritate a obiectelor expuse provine din secolul al 19-lea, din epoca de aur a fierului forjat, din cele mai renumite turnătorii ale Transilvaniei.
În 2004 a fost vernisată o altă expoziţie permanentă a instituției, cea de istoria tehnicii, a radiourilor. Printre aparatele cele mai vechi se regăsesc radiourile cu detector cu galenă, dotate cu căşti. În cadrul expoziției, alături de marea varietate a receptoarelor, pot fi văzute şi aparate de înregistrat şi de redare a sunetului, telefoane, gramofoane şi patefoane de epocă, fabricate începând din anii 1920, 1930 și până în zilele noastre. S-a reuşit punerea în funcţiune a mai mult de optzeci la sută dintre aceste aparate, care, spre bucuria vizitatorilor, pot fi şi ascultate, auzite.
În paralel cu muzeul funcționează Universitatea Populară din Cernat care primește din aprilie până în octombrie sute de tineri dornici să cunoască și să însușească meșteșugurile tradiționale: sculptatul în lemn, pictatul mobilei, pâslăritul, torsul și țesutul, dulgheritul, tâmplăria, arta fierăritului, construirea și sculptarea porților secuiești etc.
Contact:
Muzeul „Haszmann Pál”
527070 Cernat nr. 330., județul Covasna
E-mail: [email protected]
