Sub umbrela Schimbare de regim 30, care a întrunit mai multe mese rotunde în timpul acestei ediții a Zilelor Culturale Maghiare, sâmbătă, în penultima zi de festival, a avut loc o discuție despre Politica și viața publică maghiară din Transilvania la începutul anilor ’90. Invitați au fost o parte din primii lideri ai comunității maghiare, ridicați din rândul intelectualității, care au devenit vocali începând cu 1990 și au activat fie prin intermediul unor societăți culturale, fie în politica de la vârf.
Markó Béla, fost președinte al UDMR, retras din viața publică după 2016, fostul președinte al Consiliului Județean Harghita, Kolumbán Gábor și fostul parlamentar UDMR, fondator al Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Toró T. Tibor au vorbit auditoriului de la Casa Libertății Religioase despre cum au ajuns să reprezinte interesele maghiarilor din România, despre circumstanțele istorice unice care i-au împins în față și despre evoluția relațiilor româno-maghiare din ultimele trei decenii.
Markó Béla a vorbit despre scenariile avansate după Revoluție, care analizau uimitoarea capacitate de organizare a primului nucleu UDMR, și care îi plasau în cârcă colaborarea cu anumite servicii secrete străine. UDMR a fost fondat pe 25 decembrie 1989, la Târgu Mureș, iar Markó Béla a fost unul dintre primii intelectuali unguri care a stat la masă, adunând în jurul lui 4 persoane, apoi 7 și apoi un întreg comitet director, după cum a mărturisit. “La momentul respectiv au putut exista tot felul de scenarii privind fondarea UDMR-ului, dar eu sunt convins că în mod sigur în 1989 a fost vorba de o revoltă populară și cred că noi, intelectualii, aveam datoria să ne implicăm”, a spus el. La acea dată, Markó Béla era redactor la un ziar local din Târgu Mureș.
Atât Toró T. Tibor, cât și Kolumbán Gábor sunt fizicieni. Amândoi au trăit Revoluția, unul la Timișoara, iar celălalt la Odorheiul Secuiesc, dar în conexiune cu ce se întâmpla în capitala Banatului și în jurul pastorului de atunci, László Tőkés. Toró a povestit despre cum a fost îndepărtat, din motive politice, de la catedra Liceului Maghiar și despre cum securistul însărcinat cu urmărirea lui la Institutul de Fizică unde fusese repartizat, ca cercetător, nu și-a îndeplinit misiunea de frica radiațiilor. Imediat după Revoluție, Toró spune că a fost căutat de o parte din foștii lui elevi, dornici să facă ceva pentru comunitatea lor. Așa au fondat Uniunea Tineretului Maghiar din Timișoara. Și așa, a concluzionat el, “am devenit politicieni, e o etichetă de care nu ne putem lepăda”.
În schimb, Kolumbán Gábor a vorbit despre cum Revoluția i-a schimbat viața, profesională și personală și despre cum el consideră și acum că acel moment, de acum 30 de ani, a însemnat un moment de grație pentru libertatea tuturor celor care trăiau în România. “A fost una din cele mai frumoase și romantice perioade ale vieții noastre”. El și-a amintit, cu umor, de cum a organizat “apărarea Odorheiului”, imediat după ce a fugit dictatorul, pe când se ocupa de fizică aplicată și analiză spectrală la fabrica de scule și matrițe din Odorhei.
A evocat mai multe momente spontane din acea perioadă haotică, despre cum era informată populația despre deciziile administrative locale, prin tipărirea de fluturași și despre cum cei suspectați de legături cu securitatea erau închiși în pivniță, până la clarificarea situației politice. “1989 a depășit cu mult voința mea, ceea ce s-a întâmplat a fost independent de mine, iar atunci am considerat că nu eram pregătiți pentru o asemenea schimbare, dar de fapt eram, aveam să realizez mai târziu. Mi-amintesc că aveam semnat un contract cu o editură pentru o carte despre teoria haosului, iar la un moment dat, după ce au trecut acele momente fierbinți, m-a sunat cineva de la editură să mă întrebe dacă mai scriu. I-am răspuns că nu, fiindcă de atunci încolo o să mă ocup doar de hausologie aplicată”, a mai spus Kolumbán Gábor.
