Vineri seara, de la ora 18.00, Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Asociația Vechiul Cluj au continuat seria de dialoguri sub numele ”Povestiri despre Cluj”. Prelegerea lui Lukács József despre traducerea pentru prima oară din maghiară în română a volumului Cărticica meseriei de bucătar – cartea de bucate de la Cluj tipărită în 1695 a debutat cu o surpriză pregătită de directorul instituției: o serie de fotografii de epocă din zona muzeului.
Publicul a putut admira instantanee cu scara exterioară care pornea din curte și pe care se urca în Sala Reduta, imagini din anii ’50 cu Grădina de Vară „București”, care funcționa în curtea muzeului și unde afișul anunța în că se poate servi… kebab, precum și imagini care arată că fațada clădirii era altfel atunci, cu magazine la parter. De altfel, Muzeul Etnografic s-a mutat în clădirea de acum în 1958, după ce un an jumate înainte în clădirea respectivă a funcționat Muzeul de Artă. Tudor Sălăgean, directorul instituției, a prezentat și o pitorească imagine cu câteva femei care curăță mere deasupra unor vase de mari dimensiuni. La parter în anii ’50 a funcționat și o cantină școlară mică unde mâncau elevii de la Liceul de muzică, conform amintirilor artistului Dumitru Fărcaș, relatate lui Sălăgean.
A urmat conferința domnului Lukács József, istoric, doctor în gastronomie transilvană, cel care a repus în circulație cu referire la orașul Cluj formula „Orașul Comoară”. Acesta a făcut o istorie a apariției cărții dezvăluind că i-a luat cinci luni să o traducă și mai bine de un an să stabilească autorul, să realizeze cuvântul introductiv, notele și glosarul de termeni. A atenționat că, în ce privește rețetele, nu sunt menționate toate cantitățile ingredientelor și că apar ambiguități care sporesc culoarea și farmecul cărții la o citire contemporană. Autorul cărții este o femeie, Sofia Tofeus, care a scris cartea la cererea tipografului care dorea să publice un volum care să se vândă repede și bine, un bestseller care să-l echilibreze financiar.
Cartea s-a tipărit la Cluj pe strada Universității, într-o tiparniță achiziționată de către antrepenorul-tipograf în special pentru literele sale. Autoarea era fiica episcopului reformat și s-a căsătorit la Târgu-Mureș, după ce a ucenicit în atelierul de pe Univesității. Se creionează în cazul acesta biografia unei femei emancipate. Cartea este prima de acest gen de pe teritoriului Transilvaniei, Ungariei și României. Și, da, are și rețeta verzii à la Cluj, fiind prima carte de bucate care conține această rețetă. De altfel, cartea marchează mai multe premiere: conține cea mai veche rețetă de sarmale de la noi, cea mai veche rețetă de varză à la Cluj, cea mai veche rețetă de pâine de pe actualul teritoriu românesc. Unul dintre maeștrii bucătari prezenți la lansare, și care a gătit din carte, a sfătuit publicul să mănânce varza cu piper măcinat în farfurie, pentru că altfel i se eliberează savoarea și altfel se comprtă, iar Lukács József i-a învațat să mănânce sarmalele din carte cu unt pus deasupra, nu cu smântână. Și după masă să bea un vin bun. Pe Strada Vinului, bineînțeles.
