Mile Lajos, consulul general al Ungariei la Cluj, a fost gazda lansării ”Trilogiei transilvane”, carte semnată Miklós Bánffy – un adevărat eveniment cultural unic. Trilogia transilvană este un roman fluviu scris de către contele de la Bonțida în perioada interbelică. S-a bucurat de multe traduceri și s-a impus în literatura universală, dar traducerea sa în limba română a apărut abia anul acesta în mai, iar lansarea sa la Cluj a avut loc în cadrul Zilelor Culturale Maghiare la Muzeul de artă duminică 18 august, de la ora 17.00. Amfitrionul Mile Lajos, care și-a exprimat bucuria de putea aduce în fața publicului de limba română o carte scrisă de un personaj al istoriei comune româno-maghiare, i-a avut ca invitați pe Marta Petreu – scriitoare, profesor UBB, redactor-șef al revistei de literatură Apostrof, autor al prefeței volumului, pe Lucian Năstasă-Kovacs –autorul studiului introductiv și al notelor și pe Kósa András László, directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din București.
Marta Petreu a recomandat cartea ca fiind fără îndoială o capodoperă, unul din marile romane fluviu ale secolului XX, cu o scriitură a unei conștiințe intelectuale lucide, în care personajul principal este un avatar al contelui Bánffy. Este zugrăvită lumea în derivă, în schimbare, dar și în dezvoltare a începutului de secol XX din această parte a Imperiului Austro-Ungar. A amintit despre reflexia a ceea ce exegeta a numit ”fatalismul maghiar”, despre destinele care pornesc foarte bine și o sfâșesc rău sau foarte rău, dar și despre iubirea față de locurile de unde ne tragem. A ținut să sublinieze „M-am simțit fericită să constat că nu am găsit în cartea lui Miklós Bánffy nicio o urmă de șovinism”. Marta a vorbit despre traducere, despre traducătorul Marius Tabacu, și a spus că munca lui pe cele 1.500 de pagini nu a fost una ușoară și că dumnealui preferă când vorbește traducerea ”Trilogiei transilvane” să o numească mai degrabă transpunere.
Lucian Năstase-Kovacs a vorbit despre activitatea de elaborare a notelor, despre contextul istoric european în care a fost scrisă cartea, dar a făcut referiri și la universul mai restrâns, transilvan, și modul în care a fost ea primită aici de publicul larg. „Vă dați seama că la 1940, când a apărut toți au știut cine se ascunde în spatele fiecărui nume, fiecare s-a recunoscut pe sine și pe ceilalți, iar faptele erau multe din ele deja știute”. Domnia sa a a mai amintit de însemnarea de jurnal a unui cititor celebru al volumului, omul politic Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950), care nota că e carte fără cusur.
Kósa András László, directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din București, și-a amintit zâmbind câteva dintre peripețiile apariției celor trei volume la Editura Institutului Cultural Român și a subliniat că această traducere este fără îndoială cel mai frumos cadou pe care cultura maghiară îl putea face României în Anul Centenar. Contele Miklós Bánffy se bucură de succes și iubire și astăzi la Cluj, sala Tonița a Muzeului de Artă a fost plină, vorbitorii au avut multă căldură în prezentările lor, publicul le-a sorbit cuvintele mai mult de o oră jumătate, iar cartea s-a vândut ca pâinea caldă.
