Ieri după-amiază, Ansamblul de muzică Flauto Dolce a sărbătorit 20 de ani de la înființare printr-un concert ale cărui sunete măiestrite au plutit pe deasupra clădirilor de la Bastionul Croitorilor și până la jumătatea Uliței Lupilor sfidând o ploaie strașnică. Publicul prezent în Grădina cu ruine, echipat corespunzător pandemiei și ploii, și-a dovedit admirația îndurând cu îndârjire împreună cu artiștii favoriți rafalele și capriciile vremii.
Flauto Dolce este o trupă alcătuită din patru membri, care au rămas neschimbați din anul fondării – 2000, cu fani fideli, care nu le ratează niciun concert și care le au CD-urile, pe care le ascultă împreună cu animalele de companie. De câte ori apar în fața publicului succesul e garantat. Pentru că sunt dinamici, creativi, excelenți instrumentiști, inovativi, curajoși. Și cântă muzică baroc, am zice. Dar nu barocul acela bisericos, grav și scorțos. Flauto Dolce vine și cu altceva în fața publicului, cu muzica străzilor, a piețelor, a carnavalurilor și târgurilor. Este o lume a sunetelor scoase la lumină după laborioase cercetări ale manuscriselor, cărților, tratatelor de muzică. Este în planul acestei formații valorificarea continuă a muzicii din spațiul carpatic care să rotunjească repertoriul canonic printr-un demers multicultural de a prezenta și muzica atât de colorată a națiunilor care au viețuit împreună în Transilvania: maghiari, sași, evrei, romi, armeni.
Flauto Dolce vine de la denumirea italiană veche a unei întregi game de instrumente de suflat, cea a flautelor drepte (instrumente care în germană se cheamă blockflote), foarte apreciate și utilizate în Renaștere și Baroc.
Conducătorul ansamblului, Zoltan Majo, este cadru didactic UBB, cântă la flaut drept și este cel care face transcrierile de piese muzicale, cercetează mereu multe surse, stabilește și înnoiește necontenit repertoriul formației. Tot la flaut drept cântă Maria Szabo. Alături de ei sunt soprana Mihaela Maxim și Noemi Mikloș, o organistă care în ansamblul acesta cântă la spinetă (un fel de clavecin mai modest și dreptunghiular).
Lucrurile la concertele Flauto Dolce nu stau niciodată aliniate întru totul barocului și nu sunt lipsite de umor sau culoare. De pildă la concertul de ieri, pe lângă piesele preclasice din repertoriul și canonul european, artiștii au atacat de pe partituri (cum altfel!) și o muzică veche țigănească interpretată și la cantă (vas) metalică. S-a potrivit de minune cu spineta.