Concerte în dulcele stil clasic
S-a cântat mult ieri de Zilele Culturale Maghiare. În curtea Muzeului de Artă, în Piața Unirii, pe Kogălniceanu. Au fost însă și concerte în săli și locuri mai retrase, pe care le-au umplut iubitorii de muzică clasică. Unul dintre aceste concerte audiat a fost cel de la Muzeul Etnografic, de la ora 18.00, al cvartetului de coarde Arcadia. Un cvartet încărcat de glorie, care cântă în locuri celebre și exclusiviste. Ei au interpretat Luigi Boccherini – Cvartet de coarde în Do minor Op. 2. Nr. 1. G. 159 și creația lui Ödön Farkas – Cvartetul de coarde nr. 1 în Do minor. Componența formației de muzică de cameră este următoarea: Ana Török – vioara I, Răsvan Dumitru – vioara a II-a, Traian Boală – violă și Zsolt Török – violoncel.
A fost concertul de muzică de cameră al unor muzicieni experimentați, obișnuiți cu scenele internaționale, excelenți instrumentiști despre care credem că cunoșteau prima partitură cu ochii închiși. Cvartetul Arcadia s-a format în 2006 în anii studenției membrilor lui la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Membrii Arcadia fac parte încă din generația de tineri muzicieni, laureați ai concursuri importannte: The 8th Osaka International Chamber Music Competition & Festa în 2014, Wigmore Hall London International String Quartet Competition în 2012, Almere International Chamber Music Competition în 2011 și International Chamber Music Competition Hamburg în 2009.
Cvartetul a concertat pe mari scene ale muzicii mondiale, la festivaluri importante printre care mai amintim Budapest Spring Festival, Festivalul Internațional George Enescu, Cité International des Arts (Paris), Alte Oper Frankfurt, Pollack Hall (Montreal), Amsterdam Concertgebouw, Wigmore Hall, Salle Gaveau (Paris), Festivalul Q’arto Mondi din Polonia, Tel-Aviv, Portugalia, Festivalul Mecklenburg Vorpommern, Festivalul Kammermusiktage Mettlach, Festivalul Zeist Music Days din Olanda, Wigmore Hall, Musikverein Viena, Festivalul Aldeburgh, Festivalul Grafenegg, Festivalul Silver Lyre din Sankt Petersburg, Konzerthaus Berlin, Festivalul Norwich. Au concertat la Madrid și Beijing. Au întreprins un turneu de 12 concerte în Japonia și turnee extensive în Regatul Unit al Marii Britanii. Cvartetul a debutat la postul de radio BBC3 cu o transmisiune în direct de pe scena Wigmore Hall în Martie 2015.
Alt concert l-a care s-a participat în număr mare a fost, de la ora 19.00, la Biserica Reformată de pe Kogălniceanu. A fost un concert foarte special, ceva ce la Cluj se cântă rar de tot. Concert de orgă și trombon. Protagoniștii, Windhager-Gered Erzebet (la orgă) și Windhager Franz (la trombon), ambii din Viena, au purtat pe tot parcursul concertului un extraordinar dialog muzical, în care s-au completat și s-au confruntat în acordurile solemne, ample și grave ale instrumentelor pe care le stăpânesc. Programul a inclus șapte piese muzicale foarte diverse și credem că pentru foarte mulți au fost prime audiții: Marcel Dupre – Simfonia Pasiune Op. 23 Nr. 1 „Le monde dans lʹattente du sveur”, Walter Sinclair Hartley – Sonata Breve, (solo pentru trombon-bas) Allegro moderato – Presto; Georg Philipp Telemann – Sonata în fa minor TWV 41:1 (transcripție pentru trombon bas) Andante cantabile – Allegro – Anndante – Vivace; Liszt Ferenc – Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen; Henri Tomasi – „Etre ou ne pas etre” (monologul lui Hamlet pentru trombon bas și pian – transcripție pentru orgă) și Jehan Alain – Litanies Ja 119, Postlude pour lʼoffice de complies, JA 39.
Erzsébet Windhager-Geréd provine dintr-o familie de muzicieni transilvăneni. A studiat orga la Cluj, la clasa Ursulei Philippi, iar mai apoi la Viena și la Paris. A concertat peste tot în lume din Asia Mică până în America de Sud. A predat o vreme la UBB. În prezent este organista Bisericii Luterane din Viena, unde are la dispoziție o orgă de renume internațional. Face înregistrări, lansează CD-uri, ultimul anul acesta. Franz Windhager și-a făcut studiile de trombon-bas la Conservatorul din Viena. A obținut premii încă din timpul studenției. A colaborat cu orchestre simfonice cunoscute din Austria, a concertat în Europa, America și Asia. A participat la înregistrări sub bagheta unor cunoscuți dirijori. Este lider în producția de muștiucuri pentru instrumentele de suflat de alamă.
Un al treilea concert de muzică clasică s-a desfășurat la Biserica Unitariană de pe B-dul 21 decembrie, de la ora 20.00. A fost susținut de Ansamblul La Pellegrina 21 și s-a numit ”Via Redemptoris”. S-a dovedit un minunat concert de muzică barocă, ce a cuprins în prima parte două opere instrumentale și o arie de Haendel, urmate de Sonata nr 2 de Bach pentru vioară în la minor. În încheiere s-a interpretat o cantată de Bach despre care se știe că s-a cântat prima dată în 12 august 1714, adică acum 307 ani și 6 zile.
Orchestra La Pellegrina 21, formată din studenți și liceeni din Basel, Cluj-Napoca, Satu Mare și Târgu Mureș, s-a dovedit pe cât de tânără, pe atât de rodată, cântând avântat, proaspăt, cu ușurătate și dezinvoltură, fără să se lase intimidată de greutatea numelor interpretate. Din câte am aflat de la coordonatoarea lor, au repetat mult pe Zoom, aceasta fiin socializarea și distracția lor pe timpul pandemiei. Am mai aflat povești despre ei, cum unul din copiii orchestrei a fost atât de profund impresionat când a văzut prima dată orga la biserică încât a încercat să-și facă și el una din tuburile de la sulurile de hârtie igienică, cum altul dintre ei le spunea fără greș părinților ce sunete muzicale scoate aspiratorul, povești care au culminat cu cea observată de noi din public.
Pe două rânduri din băncile bisericii s-a așezat un grup de șase copii, cinci băieți și o fată. Unul cu mască de bumbac cu sigla „U”, altul cu un tricou cu numărul 10, unul cu o bluză de trening, cel mai mic cu un marțian verde de pluș, fata cu o drăguță rochiță cumpărată de la supermarket de la promoții (era în catalog). S-au verificat unul pe altul să le fie închise telefoanele. Și, gata! Au stat smirnă, un violonist le mai arunca ocheade când își aranja bretonul. Admiratorii săi, nemișcați. Violonistul a avut un solo. Toți au strâns pumnii, marțianul a fost lăsat din mână pe banca bisericească. L-au aplaudat pe violonist când și-a încheiat partitura într-un fel special, ciocănind ușor ritmat cu mâna în lemnul băncii. La 9.03, fata s-a aplecat ușor și le-a tras băieților o privire. S-au ridicat ușor și au plecat pe vârfuri toți. Au ratat finalul. Spectacolul s-a încheiat peste un sfert de oră cu aplauze furtunoase și prelungite și pentru prietenul lor.