În căutarea Clujului baroc

Tururile ghidate în limba română din cadrul Zilelor Culturale Maghiare adună de fiecare dată un public numeros interesat de istoria orașului. La cel numit „Monumentele baroce ale Clujului”, având-o ca amfitrion pe istoricul de artă Tóth Gödri Iringó, istoric de artă, s-a întâmplat un fapt particular. S-a plecat de la locul de întâlnire din Piața Unirii cu un public, iar la finalul turului oamenii erau mai numeroși, alăturându-se pe traseu pe măsură ce au observat că are loc acest gen de activitate.

Turul se putea numi liniștit și ”Momentele baroce ale Clujului”, pentru că tânăra istoric de artă ne-a împărtășit și cunoștințele de istorie a mentalităților, de studii culturale. Prima teză prezentată a fost că barocul a venit la Cluj odată cu mentalitățile, că omul baroc își dorea ceva mai mult decât feudele și viața campestră. Nobilii își doreau o viață la oraș, unii lângă alții, cu viață socială, participare la slujbe religioase, întâlniri, serate, baluri la sărbători și mici concerte. Primii care au adus barocul au fost militarii habsburgi care au venit cu garnizoana lor unde aveau depozit de arme, pulberărie și o închisoare, apoi a dat Leopold I prima sa diplomă, ceea ce le-a permis iezuiților întoarcerea în Transilvania.

Iezuiții au ocupat o zonă a orașului pe actuala stradă a universității, au construit clădiri și o piațetă unde au instalat un obelisc, un monument dedicat Fecioarei Maria – cea protectoare de ciumă. Dar mai ales au zidit din temelii o biserică nouă, cum noi erau și ei în oraș. Biserica se numește azi ”a piariștilor” pentru că la retragerea lor din oraș au lăsat-o altui ordin catolic, cel al piariștilor. Biserica și toată piața respecta de la structură la detalii toate caracteristicile barocului. Apoi au venit de construit civilii, nobili și notabilități în special. Contele Bánffy, palat cu etaj, cu fațadă mare, cu portal și balcon, cu două curți rectangulare în spate. Imediat după el și aproape la fel, ceilalți, casa Flistich Kemeny fiind doar un exemplu.

Ne-am oprit apoi în Piața Muzeului, ca să vedem cum a trecut episodul baroc peste biserica franciscană de acolo, iar turul fiind după ora de încheierea slujbei de seară a permis oferirea de explicații inedite în chiar interiorul bisericii. S-a încheiat la Monumentul Carolina, care marchează trecerea orașului în alt model cultural, la altă mentalitate, la clasicism. Detaliile vestimentare, ale reginei, ale bărbaților sunt dovezi în acest sens. Dar mai ales lampa de ulei lipită de un zid, amplasată de artist în acel moment al vizitei reginei Carolina, cu 10 ani mai repede ca lămpile de ulei să ajungă în oraș, arată că lumea se grăbea și atunci.