Noi, băieții din strada Pál
Aseară, pe ecranele din Piața Unirii, a rulat un film din 1969, o ”vechitură” de acum 52 de ani care își păstrează neștirbite valoarea, culoarea, ideea, așa cum fac toate operele de artă: ”Băieții din strada Pál” în regia lui Fábri Zoltán.
Se spune că e foarte dificil să faci filme cu copii, dar asta nu s-a văzut în niciun cadru. De altfel, pelicula lui Fábri Zoltán a fost nominalizată la premiile Oscar, categoria „Best Foreign Language Film”. E un film cu o poveste principală frumoasă, cu povești secundare delicioase, cu dialoguri pline de candoare, cu toate personajele inocente chiar în abjecție, chiar când devin adulți, cu cadre curate și lumini calde, cu decoruri de un firesc urban familiar pentru toți trăitorii secolului XX, cu detalii înduioșătoare ale costumelor (spre exemplu, toți băieții poartă pălării, jerpelite ce-i drept, și nici nu contează că multe sunt de damă).
”Băieții din strada Pál” e un film pentru toată familia, cu mesajul pe niveluri de înțelegere. Vorbește despre ceea ce s-ar numi ”copilul universal”, doar că de data aceasta copilul universal trăiește pe o stradă din Budapesta. El are o gașcă și gașca are un căpitan. Cum e căpitanul? Cel mai viteaz, mai deștept, mai subtil dintre toți, dar așa sunt toate poveștile pentru copii, trebuie să întrețină și o utopie. Copilul universal mai are și adversari, și ceva important de apărat: bilele de sticlă și maidanul. Și mai e unul care trădează. Și unul care se adaptează și își face o societate elitară, care ține discursuri și eliberează acte și distincții. Doar că și aici, pe maidan, moartea dă târcoale.
”Băieții din strada Pál” e o mică tragedie în costum de comedie, o dramă de lângă. Vorbește despre un mare adevăr al societăților industriale, adus în contemporaneitate, acela că începând de la vârsta de 7 ani și până la tinerețea târzie, gașca e fundamentală, te formează, te educă, te inițiază, pentru mulți reprezentând singurul mod de a ființa, de a te raporta până și la tine. Și mai vorbește despre libertate, onoare și caracter. Finalul e unul cu tâlc, pentru adulți: după fiecare victorie în fața egalilor, uită-te mai sus să vezi și tu cine câștigă, de fapt.
Filmul lui Fábri Zoltán este o ecranizare după romanul omonim al scriitorului Molnár Ferenc, mare succes literar de la începutul secolului XX-lea, tradus în zeci de limbi între care și româna, editat și reeditat până în zilele noastre. Discuțiile dacă e mai bună cartea ca filmul continuă.