Orașul la umbra Regelui Matia

„Arhitectura Clujului în perioada Regelui Matia și în epoca Renașterii” a fost un tur ghidat de Pakó Klára, istoric de artă și cadru didactic universitar, care a început ieri după-masă de la intrarea în Biserica Franciscană, și care a avut un caracter aproape inițiatic. Iar asta pentru că ne-am dat seama cu această ocazie că Renașterea e încă aici, cu noi, în oraș, doar că e ascunsă în detalii, e pitită dincolo de porți.

Am văzut ieri cum biserica franciscană, cândva dominicană, mai ascunde detalii gotice chiar pe fațadă, și am aflat că mănăstirea de lângă ea e cel mai bine conservat ansamblu monastic medieval din Transilvania. S-a facilitat accesul în bucătăria și refectoriul (sala de mese) mănăstirii, aflate în finalizarea procesului de restaurare, care arată splendid și despre care ghidul ne-a mărturisit că există intenția de a fi deschise spre vizitare. Există acolo o nișă în perete, o scară minusculă și abruptă spre un balconaș interior decorat în stil gotic cu mare măiestrie. De acolo li se citeau călugărilor texte sfinte în timp ce mâncau. Între bucătărie și refectoriu nu exista ușă, ni s-a spus, ci doar o nișă în perete prin care se servea mâncarea. Nișă care se poate vedea.

Turul a continuat la Casa Matia, acolo unde s-a născut Regele. Precizarea este că deși textul de pe plăcuța lipită de autoritățile locale postdecembriste lasă impresia că doar se presupune că în acea casă s-a născut Matia, istoricul de artă Pakó Klára ne-a enumerat o parte din dovezile documentare (printre care și însemnările lui Heltai Gáspár) care atestă că aceea este într-adevăr Casa. De altfel, tocmai din acest motiv imobilul a fost scutit mulți ani de plata impozitului local, la început chiar de către Regele Matia, dar și de succesorii săi. Cum de a ajuns regele să se nască la Cluj? Cercetările istorice spun că nu a fost întâmplător, că Iancu de Hunedoara, tatăl său, a plănuit cu atenție acest lucru. A căutat un loc comod pentru fiul său care urma să vină pe lume, iar la Hunedoara, la castel, nu era chiar potrivit, pentru că în acel moment se făceau mari lucrări de reconsolidare.

Pakó Klára a explicat că la Cluj Renașterea a ajuns după un veac, ea a mai relevat că execuția lucrărilor și atunci a fost una pe măsura posibilităților, că înduioșătoare greșeli de construcție și finisaje, stângăcii de concepție, se pot vedea până în zilele noastre pentru că pentru nu s-a apelat la arhitecți celebri, ci la meșteri locali care au lucrat cum s-au priceput mai bine. Odată cu acest tur am descoperit și detalii de console renascentiste din casa unui pasionat de astrologie cum sunt cele din librăria Diverta, sau portalul inscripționat și foarte bine conservat ce se află în cafeneaua de peste drum de Biserica „Sfântul Mihail”.

Și o veste bună pentru graferi: inscripții lapidare de genul „am fost aici” din Renaștere se găsesc în multe locuri din oraș, ele sunt primite cu bucurie de restauratori care le conservă și pun în valoare, iar ghizii nu pregetă să le arate turiștilor. Inclusiv cea „cine nu cântă în cor stă ca vita la târg” din biserica de pe strada Kogălniceanu. Acolo se află un amvon cu plafon de chiparos. Mobilă de chiparos, scumpă, aveau doar cei foarte avuți. Chiparosul este singurul lemn pe care nu îl atacă carii, de aceea avea mare valoare. Căutarea detaliilor imperfecte ale Renașterii poate fi o ocupație fascinantă, dar e nevoie de ochiul și pasiunea unui profesionist. E o bucurie care se oferă prin tradiție la Zilele Culturale Maghiare cu ocazia tururilor ghidate.