În oraşul Kecskemét s-a decis în anul 1902 construirea unui imobil cu locuinţe de închiriat pe Calea „Sugár” (mai târziu Calea Rákóczi). Proiectarea clădirii i-a fost încredinţată tânărului arhitect Márkus Géza. Înfăţişarea exterioară a clădirii este definită de elemente ornamentale colorate, confecţionate din teracotă. Între şirurile de ferestre vopsite în verde de la etajele unu şi doi, motivele art nouveaului internaţional se îmbină cu cele inspirate din arta populară maghiară. Dreptul de execuţie al elementelor decorative din ceramică (teracotă, pirogranit, eozină) i-a revenit Fabricii Zsolnay din localitatea Pécs.
Din considerente practice, clădirea a fost concepută să aibă caracter multifuncţional. La parter se aliniau spaţiile comerciale de închiriat (de exemplu, atelierul foto, magazinele de oglinzi, de corpuri de iluminat şi de încălţăminte). Vitrinele şi portalurile de odinioară au fost, între timp, înlocuite cu ferestre. Primul etaj a găzduit sala festivă a Cazinoului Comercial şi tot acolo erau şi birourile asociaţiilor, la etajul doi fiind amenajate trei apartamente de închiriat. Ca atare, s-au construit două şiruri de scări, dintre care cel mai fastuos ornamentat a fost cel îndreptat către Sala cu păuni, iar celălalt către fostele locuinţe.
Sala cu păuni, care şi-a primit numele după păunii coloraţi executaţi din stucatură de ipsos, a fost cândva sală de bal. Pe suprafeţele de perete dintre ferestrele grandioase, trebuie să fi fost încastrate oglinzi, iar cele două câmpuri alveolare, sub formă de inimă, fuseseră acoperite de picturi murale decorative. Podoaba specială a sălii o constituie cele două candelabre de alamă, cu mozaic din sticlă Tiffany.
Din anul 1983 clădirea funcţionează ca muzeu, iar din anul 1996 găzduieşte atât expoziţiile permanente, cât şi cele temporare ale Muzeului Katona József.
