Expoziția Dantele / Csipkek este organizată de Muzeul Etnografic al Transilvaniei în doar câteva săli, dar este suficient ca să fie fermecătoare, uimitoare și captivantă. Vernisajul a avut loc la sediul central al muzeului de pe strada Memorandumului miercuri 19 august la ora 16.00, ca unul din evenimentele înglobate în Zilele Culturale Maghiare. Va rămâne deschisă până pe 20 septembrie.
Exponatele provin din Muzeul Industriei, înființat în anul 1887 și deschis publicului în anul următor. Muzeele industriei sau muzeele tehnologice (cum au mai fost numite) au fost menite să le ofere meșterilor și micilor industriași exemple de produse comercializabile pe plan local, național și chiar internațional, cât și modele, materiale, unelte care să-i ajute să atingă acest deziderat. În epocă atelierele și școlile industriale locale erau în legătură cu genul acesta de muzee livrându-și reciproc modele, mostre, idei, inspirație.
Muzeul Etnografic al Transilvaniei deține și expune în acest moment din patrimoniul Muzeului Industriei clujean o colecție splendidă de dantele, formată din piese istorice, din mostre de dantelă, piese diafane și complexe, cu o vechime seculară și de o frumusețe răvășitoare. La Cluj a existat o școală tehnică pentru dantelărese. Erau înscrise fete de 12 ani, care timp de trei ani învățau acest meșteșug extrem de complicat. Dantelele sunt migăloase, cer gust și finețe, iar tehnica lor de realizare este foarte diferită. Astfel există dantela cu acul, cea care necesită cel mai mult timp; apoi e dantela tăiată care este făcută prin extragerea firelor din țesături și cu umplerea golurilor cu broderii care se fixează de firele păstrate. Mai recente sunt dantelele împletite cu croșeta sau andrelele.
Dantelă cu ciocănele este cea mai complexă din punct de vedere tehnic și este executată ajutorul unor mosoare. Se realizează pe un suport relativ tare, o pernă de rumeguș. Ciocănelele sunt instrumente din lemn, os sau plastic care seamănă cu niște mosorele de ață. Ele sunt intercalate și fixate cu ajutorul unor ace fixate pe schița de model de pe pernă. Dantela este obținută prin înnodarea, răsucirea legarea firelor intre ele, firele fiind atașate de ciocănele din lemn. Această metodă este prezentată cu preponderență în cadrul expoziției de la Muzeul de Artă, fiind cea mai puțin răspândită, atât prin mostre de dantelă, cât și printr-un filmuleț care rulează permanent cu ultimele dantelărese ale Transilvaniei și munca lor.
În Transilvania în epoca modernă meșteșugul dantelăritului a fost o ocupație a soțiilor de miner. Minerii erau slujbași, nu aveau nicidecum vreme și energie să lucreze pământul, să crească animale, într-un cuvânt să fie agricultori. Nevestele lor nu puteau ține o gospodărie agricolă prosperă doar din munca lor individuală la câmp. Așa că au deprins meșteșugul dantelăritului care a înfrumusețat locuințele și a mai adus ceva venituri în gospodărie. Faptul că în cadrul Muzeului Industriei acum 100 de ani și mai bine și-au găsit locul și produsele unei îndeletniciri care cerea tenacitate, răbdare, atenție, îndemânare, dar care era exclusiv feminină este de toată lauda.
Iar faptul că exponatele fine ca aripa de fluture mai pot fi văzute și în ziua de azi e de toată mirarea și admirația.