Seara de vineri, ultima a Zilelor Culturale Maghiare, s-a încheiat în Piața Unirii cu proiecția filmului ”Martorul”. Lumea a ocupat toate locurile și a râs pe săturate, chiar dacă în dosul măștilor. Pentru că filmul, realizat în 1969, este o enormă satiră, una menită să descumpănească. Nu surprinde faptul că a fost interzis, ci faptul că a fost realizat. Că în Ungaria comunistă, în blocul estic, cineva a avut curajul să gândească un astfel de film, ba mai mult să îl și facă.
Nu este deloc ceea ce am putea numi o peliculă în care s-au strecurat „șopârle” (referiri subtile la alte vremi, critici cu mănușă aduse regimului, mustrări delicate și sfioase, formulate sub rezerva că totuși comunismul e bun, dar se mai fac și greșeli omenești). Nu, regizorul Peter Bacsó este unul care prin filmul său din 1969 a spus răspicat că împăratul e gol, că regimul e unul al proștilor și nepregătiților, al unor ipocriți și impostori care o dau în bară colosal. Suita de gaguri cu aventurile tovarășului Pelikán, un tont plin de bunăvoință de altfel, este derulată chiar așa cum erau ilustrate gagurile în anii filmului mut, pentru că tovarășul Pelikán e din același aluat cu Charlot și cu Stan și Bran. Face greșeli enorme, nu înțelege, nu se prinde de situații, încearcă să se adapteze, dar e anapoda, partidul se supără, îl mustră, îl pedepsește, îl închide, îl înțelege, îl iartă, îi mai dă o șansă, îl iubește, îl promovează.
Tovarășul Pelikán face ce face și mereu ajunge în închisoare. În închisoarea politică, da! Care e prezentată ca atare, oameni cu zeghe, episcopi arestați etc. Asta într-un film din 1969. Incredibil! Partidul însă are nevoie de el. Și mereu îl scoate, ca să-l însărcineze. Partidul are încredere în tovarășul Pelikan! Ăsta da, ghinion! Și lucrurile ar fi putut să o tot țină așa, prost, dar cumva curat. Se complică însă când tovarășului Pelikán i se cere să fie martor în procesul camaradului său, căzut în disgrația partidului. Regimul se rafinase, nu mai era doar abuziv, devenise insidios, pervertea caracterul, conștiința. Știau că tovarășul Pelikán nu e prea deștept, prin urmare i-au scris demascarea pe care trebuia să o facă pe o foaie, iar nu avea decât să o memoreze. Gluma se terminase!
„Martorul” a fost realizat în 1969 și a fost interzis 10 ani. Dar în 1981, în anii de deschidere ai gulaș-comunismului, filmul ajunge la Cannes și este proiectat pentru prima oară în secțiunea ”Un Certain Regard”. Atunci presa a scris despre el că la acest film e ca și cum ar fi colaborat Kafka, Orwell, Pinter și Hasek. Și toți într-o formă de zile mari, am adăuga noi.
Pelicula pe care au văzut-o vineri seara pe ecranul din Piața Unirii este una restaurată cu munca a treizeci de specialiști, prin efortul Arhivei de Filme și Laboratorului de Film din Ungaria. O muncă grea, pentru un film greu.