Însăilături ale frumosului cu realul
Miercuri după-amiază a avut loc încă în un vernisaj de artă. De artă fotografică în principal, dar și mixed media, o expoziție nouă, panotată în patru săli de la etajul unu al Muzeului de Artă. Este vorba de Solo Ipse (Însăilătură), expoziție a artistei Mira Mărincaș și care se desfășoară în ciclul de manifestări aniversare de anul acesta 20 de ani – Universitatea Sapienția, artista fiind cadru didactic la această universitate clujeană.
A fost din nou o manifestare plină de căldură, cu gratulări subțiri, doldora de prietenie, așa cum ne-a obișnuit instituția de artă din Palatul Bánffy. Au spus câteva cuvinte Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj-Napoca – care s-a declarat onorat să găzduiască expoziția în sălile instituției pe care o conduce, și a dezvăluit puțin din acribia cu care artista și-a panotat lucrările; artistul fotograf și profesorul UAD Dorel Găină – care i-a mulțumit artistei care i-a fost studentă pentru că a învățat de la ea o filozofie a muncii, artista expozantă și Iakob Attila, istoric, care a dat citire textului critic elaborat de criticul de artă Németh Júlia, text considerat lămuritor pe deplin asupra creației Mirei Mărincaș. Din toate luările de cuvânt a rezultat că avem de-a face cu o creație de mare talent și de maturitate la tinerețe.
Ce am văzut noi în peisajele urbane ale artistei este că nu construiește, nu caută frumusețea cu orice preț, nu curăță cadrul de ingerințele industrialului, ale derizoriului urban. Dimpotrivă, lumea Mirei Mărincaș e reală: cu deșeuri, cu peturi, cu țevi, cu locuri sordide, cu blocuri confort II, dar pe lângă toate se însăilează umbra umanului, femininul fermecător, natura, naturalul, frumusețea, lumina, peisajul idilic. E o reprezentare a întrepătrunderilor dintre urâtul cotidian și frumosul la fel de cotidian, care dă seama de firescul în care, de fapt, trăim cu toții, în însăilarea permanentă dintre diafan și grobian, amândouă valențele fiind de nestăvilit, cu toate că ochiul fotografic vede între ele mai degrabă un armistițiu decât o bătălie atroce. Trebuie spus că mesajul ecologist e perfect sublimat, nu se află deloc în intenția fotografei. E ceva și lucid și blând în demersul artistic, realizat cu o stăpânire perfectă a artei fotografice.
Dacă veți vizita expoziția, veți vedea însă că nu e vorba deloc doar despre fotografie. În prima sală veți putea admira câteva lucrări de artă plastică, pentru ca în ultima să puteți viziona o instalație video. Despre ele amfitrionii nu au dezvăluit nimic, cu toate că artista a anunțat pe afișul explicativ, că și-a subsumat creația în patru teme. Nu le vom comenta nici noi, ca să nu spunem totul și să descoperiți dumneavoastră o artistă mai complexă, mai surprinzătoare decât o pot spune notițele noastre.
Foto: Muzeul de Artă Cluj