Muzeul Jósa András din Nyíregyháza este instituţia centrală a Directoratului pentru Muzee al judeţului Szabolcs-Szatmár-Bereg. Predecesorul legal al Directoratului pentru Muzee este Asociaţia de Arheologie a Judeţului Szabolcs, fondată la 1 decembrie 1868 în Nagykálló.

Fondatorii săi au fost Jósa András, medic, şi baronul Vécsey József, subprefectul judeţului. Aceasta a fost realizarea unui vis mai vechi, datorită iniţiativei primului şi cu sprijinul celui din urmă.

Entuziastul doctor Jósa, înarmat cu un bagaj de cunoştinţe ştiinţifice prin care era cu mult înaintea vremii sale, a pus bazele cercetării arheologice din judeţ cu o colecţie considerabilă, în fruntea căreia s-a şi aşezat „oficial” în această perioadă, adunând şi dezgropând cu un entuziasm incredibil „vechiturile”. Prin relaţiile profesionale pe care le avea în ţară şi în străinătate, călătoriile sale de studiu au dus faima artefactelor din Szabolcs până în zări îndepărtate, aducând şi recunoaşterea acestora. Jósa András a fost primul care, cu ocazia dezgropării cimitirelor, a realizat desene ale mormintelor, una dintre cele mai importante elemente de documentare din arheologie. Astfel că, nu întâmplător, în timpul cercetărilor sale legate de perioada descălecării, László Gyula s-a bazat în mare măsură pe activitatea doctorului Jósa.

În 1918, după dispariţia doctorului Jósa, ştafeta a fost preluată de Kiss Lajos, etnograful ulterior laureat al premiului Kossuth. Pe lângă colecţia arheologică, care a devenit din ce în ce mai importantă,au început să se dezvolte şi celelalte colecţii ale muzeului. Astfel a apărut colecţia etnografică, de artă plastică şi meşteşugărească, precum şi colecţia de istorie şi baza muzeologică aferentă.

Muzeul nostru s-a mutat în actuala sa clădire în 1973. Reţeaua judeţeană a muzeului a apărut prin deschiderea, pe rând, a unităţilor muzeale rurale. În acest demers ne-am putut baza pe generozitatea oamenilor care trăiesc în zonă, în special a profesorilor, însă povestea apariţiei fiecărui muzeu rural este diferită.
Primul astfel de muzeu este Muzeul Báthori István din Nyírbátor, deschis în 1955. Trecutul glorios al oraşului Nyírbátor a impus înfiinţarea unei instituţii care să aibă şi rolul de centru spiritual al zonei.

În Vásárosnamény, colecţia Muzeului Bereg este a doua ca dimensiune printre muzeele rurale, expoziţiile sale fiind găzduite de recent renovatul castel Tomcsányi.
Nu demult a fost renovat castelul Vay, în care se află şi Muzeul Vay Ádám, o instituţie care are drept principal scop îngrijirea tradiţiilor curuţe.

Muzeul Rétközi din Kisvárda funcţionează în clădirea sinagogii.

Muzeul Sătmărean din Mátészalka are o colecţie preponderent etnografică, fiind specializat pe obiectele etnografice de mari dimensiuni, profilul său principal fiind, chiar şi în prezent, adunarea de căruţe, trăsuri şi caleşti sătmărene.

Muzeul Vasvári Pál din Tiszavasvár, în calitatea sa de centru al Câmpiei din regiunea Nyír a fost întotdeauna în prim plan prin descoperirea de noi situri şi artefacte arheologice.

Succesul acestei instituţii se datorează şi materializării mult visatului Muzeu al Satului din Sóstó. În muzeul etnografic în aer liber ansamblurile de clădiri aduse din diverse zone ale judeţului reflectă cu fidelitate diversitatea etnografică a judeţului, fiind, în acelaşi timp, unul dintre cele mai preferate locaţii din oraş pentru programe pentru timpul liber.

Pe lângă muzeele rurale reţeaua muzeului include şi case specifice ţinutului şi spaţii de prezentare, cum ar fi curia Mudrány din Szabolcs, Casa Memorială Bessenyei din Tiszabercel sau Casa Móricz din Tiszacsécse.

Printre activităţile cele mai importante ale muzeului din Nyíregyháza se numără proiectele desfăşurate împreună cu muzeul din Satu Mare. Pe lângă nenumăratele publicaţii, conferinţe şi expoziţii, principalul beneficiu al acestei relaţii este colaborarea armonioasă, care durează de mai mulţi ani, dintre cele două instituţii care îşi desfăşoară activitatea de ce două părţi ale graniţei.