Deschiderea oficială, joi după-amiază, a ”străzii festivalului” la Zilele Culturale Maghiare din Cluj – str. Kogălniceanu – a prilejuit și prezentarea unei expoziții infografice intitulată ”Transilvania – Elveția României”. Expoziția, afișată pe mai multe panouri amplasate în apropierea scenei mici, vizavi de clădirea centrală a Universității ”Babeș-Bolyai”, ”este o vizualizare care vrea să ajute creativitatea politică, ideile politice” cu privire la regionalizare și autonomie, după cum a precizat prof. Bakk Miklós, unul dintre documentariștii proiectului. ”Putem ajunge la o altă viziune asupra Transilvaniei și putem genera o nouă dezbatere publică asupra acestui subiect”, a precizat Bakk.

Am un prieten care se apucase la un moment dat să fotografieze diverse detalii din metal pe care le ”vâna” prin Cluj. Cum vedea o poartă din fier, un balcon metalic sau o giruetă pe un acoperiș, se apuca să le pozeze, arătându-mi apoi imaginile și punându-mă să ”ghicesc” de unde sunt. Nu prea le ghiceam, dar adevărul e că am început să casc ochii și în sus, spre etajele clădirilor pe lângă care treceam. Și am descoperit o mulțime de chestii frumoase...

Ne exprimăm surprinderea față de abordarea într-o manieră tendențioasă, pe site-ul ziardecluj.ro, a unui eveniment din cadrul Zilelor Culturale Maghiare. Sub titlul ”Expoziție de rahat la Conti”, se deplânge starea de igienă precară a băilor de la etajul clădirii, unde a avut loc expoziția interactivă colectivă ”Cine vine cu mine în cameră?”

Suntem surprinși că autorul articolului nu se referă deloc la calitatea expoziției, ci doar la chestiuni colaterale, reproșând organizatorilor expoziției mizeria din respectivul spațiu.

Se zice că într-o zi de vară, la începutul secolului 20, țărăncile din Feleac nu au mai ajuns în piața din Cluj, unde vindeau lapte și brânză, pentru că s-au speriat de niște arătări teribile, cu fețele albe și haine ciudate, ieșite din Cimitirul Evreiesc de pe Calea Turzii, pe unde coborau felecancele spre oraș. Arătările, s-a aflat mai târziu, erau actori care jucau într-un film al lui Janovics Jenő. Din cauza condițiilor tehnice, filmările trebuiau să aibă loc foarte devreme, dimineața, iar actorii erau pudrați ca să li se vadă fețele prin diafragma camerei de filmat.

Anecdota asta adevărată am auzit-o acum câțiva ani, când am aflat și multe detalii despre Janovics Jenő, unul din pionierii filmului european, fondatorul primelor studiouri de film din Cluj, omul care a schimbat destinele unor actori și i-a făcut pe doi din ei vedete (Michael Curtiz și Alexander Korda, faimoșii cineaști, au trecut și pe la Cluj).

Regizorul Péter Gárdos spunea la data apariţiei filmului lui, intitulat „Gluma” – în original „Tréfa” – că elementul principal nu este structura dramatică, ci atmosfera, pe care reuşeşte să o creeze meticulos şi extrem de frumos. Adăugaţi la asta o proiecţie în aerul liber din curtea Casei Tranzit, iar succesul este garantat. Marţi seara, s-a desfăşurat încă un moment din programul Actori clujeni pe peliculă, iar publicul a părut surprins de calitatea acestei producţii şi a rămas chiar şi după miezul nopţii, făcându-i în ciudă frigului ce tocmai se lăsase.