Marți, 19 august, ora 15:00 

Această idee devine actuală deoarece anul 2014 este an comemorativ din mai multe aspecte. Comemorăm 100 ani de la izbucnirea primului război mondial și 70 de ani de la Holocaust. Totodată, acum 70 de ani au avut loc deportările în Uniunea Sovietică a locuitorilor maghiari și germani, civili și soldați, din Bazinul Carpatin.

Conștiința comunitară a societății de azi păstrează foarte vag amintirea acestor evenimente.

Arta este interpretul celui ce nu poate fi exprimat prin cuvinte, deoarece insultele există, au existat și vor exista nu numai în timp de războaie ci și în cotidianul pașnic. Cum putem supraviețui, cum ne putem păstra omenia, cum putem aborda afronturile mici și mari sunt probleme eterne la care ne învață și povestirile locuitorilor lagărelor.

Una dintre tragediile secolului 20 este tăcerea conștientă în ceea ce privește adevărul. S-a furat viața a mii de oameni, folosindu-se de numeroase mijloace diferite. Din păcate, în zilele noastre sunt foarte puțini aceia care au fost prizonieri de război și care păstrează amintirea și ororile celor trăite.

Lucrările mele sunt astfel de cioburi de amintiri, dar nu doresc a ilustra povestirile de odinioară, ci a aborda traumele ca mijloace terapeutice ale comprehensiunii aprofundate. Simțurile prin diferitele motive ale lagărului, reprezentate vizual, sunt orientate spre idei și gânduri. În partea aceasta a sârmei ghimpate este indispensabilă capacitatea de reflexie a spectatorului.

Chiar în octombrie se împlinesc 70 de ani de la deportarea din capitala spirituală a Transilvaniei a 5000 de bărbați și tineri maghiari și germani sau cu nume german de către soldații Armatei Roșii care au venit sub sloganul ”eliberării”.

S-a întors acasă doar jumătatea prizonierilor. De-a lungul mai multor decenii a fost imposibilă comemorarea acestui eveniment, nu s-a putut scrie sau vorbi despre cei deportați.

Prin această expoziție doresc a comemora sutele și miile de eroi care au trecut prin ororile și calvaria prizonieratului de război.

Niciodată nu vedem doar imaginile în sine, ceea ce vedem este mai mult decât o simplă priveliște.

după Michael Butor

M. Lovász Noémi