Evenimentul 1 maşină, 4 motociclete, 7 prieteni în Africa a avut loc miercuri, în Aula Universității Sapienția, în cadrul Zilelor Culturale Maghiare din Cluj. S-a proiectat trailerul filmului care documentariază întreaga expediţie, film care urmează a fi prezentat în noiembrie la FfeST (Festivalul Internaţional de Film Studenţesc, Cluj). A urmat o discuţie despre Africa, la care au luat parte Bakos Norbert, Deák Albert şi Kovács Attila. Ei sunt trei din cei şapte ardeleni care au participat la raliul caritabil Budapest-Bamako 2014; ei au format Transylvania 4 Africa şi au parcurs în două săptămâni peste 9000 de kilometri, 9 țări, destinaţia finală fiind Banjul, capitala Gambiei. Pe drum, au donat echipament medical, echipament informatic, plase împotriva ţânţarilor, aparate de purificat apa şi alte astfel de bunuri comunităţilor aflate în nevoie. Evenimentul a fost încheiat de vernisajul expoziţiei foto a întregului proiect.

Bakos Norbert a acordat un interviu pentru zilelemaghiare.ro:

Cum v-a venit ideea participării la raliu?

Nu ştiam de acest raliu, ştiam de raliul Paris-Dakar, care din 2008 nu mai este organizat pe teritoriul Africii din cauza problemelor de acolo. Înainte să fie mutat în America de Sud, a fost organizat un an în Europa de Est şi au fost trei probe în România. În Baia Mare a fost o probă, am văzut-o, ne-a plăcut, aşa că am zis că dacă o să putem, o să mergem şi noi în raliu. Iar acum trei ani, am auzit de Budapesta-Bamako şi ne-am interesat mai mult despre acesta. Ne-am întâlnit cu oameni care participaseră şi ne-am dat seama că nu e aşa de complicat să ajungem acolo. Aşa că ne-am hotărât şi ne-am înscris.

Ce ne puteți spune despre diferenţa între Africa şi Europa?

Diferenţa este enormă. Evident, parcurgând câteva sute de kilometri pe zi înspre sud, schimbările au fost treptate. Cred că cea mai mare diferenţă pe care am simţit-o a fost când am zburat înapoi în Europa. Numai eu am venit cu avionul, ceilalţi şase membri au venit cu maşina şi cu motocicletele. Ei au fost plecaţi 6 săptămâni şi au parcurs 21.000 de kilometri, dus-întors.

Cum aţi transportat lucrurile pe care le-aţi oferit şcolilor de acolo?

Erau mai multe zeci de calculatoare, erau foarte multe cutii de haine, mâncare neperisabilă. Toate au fost transportate cu două camioane cu ajutorul unei organizaţii, Ungaria pentru Africa. Pe lângă, fiecare a transportat cât putea pune în maşină. Şi noi am avut în maşina noastră mai multe cutii cu haine şi cu tot felul de jucătorii pe care le-am lăsat pe parcurs.

Cum a fost să staţi două săptămâni împreună, într-un spaţiu atât de restrâns?

Ne-a fost puţin frică, dar nu am avut probleme de genul acesta. Am ascultat de cineva care fusese înainte şi care ne-a spus că cel mai bine e să luăm corturi separate, ca măcar noaptea să stăm separat. Iar asta a fost foarte bine. Ne-am înţeles foarte bine şi am rămas prieteni, după cum se vede. Cu multe echipe s-a întâmplat să meargă prieteni şi să se întoarcă duşmani. La noi nu s-a întâmplat.

Aţi avut peripeţii pe parcurs?

În a doua zi de concurs din Africa eram în Maroc, aproape ieşisem din deşert şi ni s-a stricat mașina. O altă maşină a venit, Dumnezeu ştie de unde, pentru că eram în mijlocul pustiului, şi am reuşit să rezolvăm problema. Am mai avut o problemă tehnică în Mauritania, unde ni s-a stricat o frână la o motocicletă, dar spre norocul nostru eram aproape de un oraş şi am reuşit să o rezolvăm.

Susţinerea de care ați beneficiat a fost la nivelul aşteptărilor?

Una e susţinerea financiară şi alta e cea morală. Susţinerea morală a fost mai mare decât ne aşteptam. De exemplu, când am venit înapoi, am organizat o conferinţă de presă foarte prietenoasă. Am povestit trei ore fără ca cineva să plece, deci i-a interesat pe oamenii prezenţi. Susţinerea financiară, mai mică decât ne aşteptam, dar ştiam că asta este lumea în care trăim, cu bani puţini, cu multe lucruri pe care oamenii au ce să cheltuiească.

Cum vedeţi Zilele Culturale Maghiare?

Nu eram cunoscuţi dinainte şi e un prilej să te cunoască lumea mai mult. Acest lucru deserveşte dacă mai vrem să facem ceva şi, da, vrem. Că anul viitor va fi tot Africa sau peste doi-trei ani va fi Mongolia, încă nu ştim. Am zis că dacă tot am început proiectul ăsta, am depus o mare cantitate de muncă şi l-am făcut ca la carte, cu site, conferinţe de presă, blog, e păcat să nu ne legăm de Zilele Maghiare. Am vrut să terminăm filmul pentru acest eveniment, dar nu a fost gata sută la sută, aşa că am zis că mai bine dăm un trailer şi în momentul când va fi gata, va fi proiectat la FfeST. Filmul va avea subtitrare în română.

de Ion Indolean